DIN ADÂNC DE SUFLET PLÂNS..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“La început de an bisericesc vă propun o poezie de pocăință:




de Preot Sorin Croitoru

Din adânc de suflet plâns
Izvorăsc prelungi suspine.
Mult amar în el am strâns
Supărându-Te pe Tine..

Multă vreme am umblat
Pe cărări rătăcitoare
În greșeală și-n păcat,
Azi îmi amintesc și doare..

Doare, Doamne, căci ai vrut
Să îmi dai un strop de har
Să-nțeleg că în trecut
Am trăit cam în zadar..

Și acum mâhnirea mea
Simt că mă apasă greu
Pentru viața mea cea rea
Fără nici un Dumnezeu..

Doamne, Cel ce-ai vrut să-mi dai
Har să văd și har să plâng,
Har să înțeleg ce trai
Am trăit ca un nătâng,

Dă-mi, Te rog, și har să pot
Din păcat să mă ridic,
Din pierzare să mă scot
Și să-Ți fiu un ucenic..

Înviază-mă acum
Ca pe Lazăr din mormânt,
Pune-mi soarta pe un drum
Plin de Duhul Tău Cel Sfânt!

Numai Tu, Iisuse, poți
Pe tâlhari să-i mântuiești,
Tu i-ai vindecat pe toți
De greșelile lumești.

În adânc de suflet greu
Am văzut lumină mare:
Domnul Dumnezeul meu
Mi-adusese ușurare..