PLANSUL, POCAINTA si SMERENIA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



     Bucuria mea, cand a trimis Mantuitorul pe cei 12 Sfinti Apostoli, indemnandu-i la propovaduirea Imparatiei Cerurilor, printre alte porunci, le-a dat si pe aceasta: “Inviati pe cei morti” (Matei 10:8). Aceasta porunca o avem si preotii crestin ortodocsi, fiindca, nu pentru trupuri i-a fost grija Domnului, ci pentru sufletele moarte, pentru oamenii carora le merge numele ca sunt vii, dar, netraind invatatura crestin ortodoxa, sunt morti (sufleteste): “Stiu faptele tale, ca ai nume, ca traiesti, dar eşti mort” (Apocalipsa 3:1). 

Si mai spune Dumnezeu: “Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea. Fiindca tu zici: Sunt bogat si m-am imbogatit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii ca tu esti cel ticalos si vrednic de plans, si sarac si orb si gol! Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine, aur lamurit in foc, ca sa te imbogatesti, si vesminte albe ca sa te imbraci si sa nu se dea pe fata rusinea goliciunii tale, si alifie de ochi ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Eu pe cati ii iubesc ii mustru si ii pedepsesc; sarguieste dar si te pocaieste. I

ata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce biruieste ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu, precum si Eu am biruit si am sezut cu Tatălal Meu pe scaunul Lui” (Apocalipsa 3: 15-20).
Prin pocainta, sufletul se smereste si prin “apa plansului” se uneste in chip nemincinos cu Dumnezeu. PLANSUL, bate la usa cerului! POCAINTA, il ridica! SMERENIA, deschide cerul! Asa cum in lipsa luminii toate sunt intunecate, tot la fel, in lipsa smereniei toate sunt goale si vestede. Una este A TE INALTA, alta este A NU TE INALTA si CU TOTUL ALTCEVA este A TE SMERI. A te inalta = a judeca pe altii in fiecare zi. A NU TE INALTA = a nu judeca pe nimeni. A TE SMERI = a te osandi pe tine fara a fi vrednic de osanda. Sau am putea spune asa: PLANSUL este FAINA. POCAINTA este ALUATUL, iar SMERENIA este PAINEA.                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.