Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Bucuria mea, drept graieste Sfantul Serafim de Sarov: “Cand sunt bolnav, ma rog la Tine; cand am necazuri, ma rog la Tine; dar, CAND MI-E BINE UIT SA-TI MULTUMESC, DOAMNE! TE ROG, IARTA-MA!" Minunat lucru este sa avem in minte permanent rugaciunea: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!, pentru ca ea le cuprinde pe toate: MANTUIREA SUFLETULUI, SANATATE TRUPEASCA, LUMINARE si MULTUMIRE.
Cand zici: “Doamne Iisuse!", se cutremura tot iadul, numai s-o zici din toata inima. Asadar, aceasta rugaciune il alunga pe ispititor, il roade ca rindeaua, il distruge, si atunci, Satana ramane neputincios. Rugaciunea fara raspandire este a celor desavarsiti. Se spune ca odata, Sfantul Vasile cel Mare a fagaduit o caciula plina cu lire, crestinului ortodox care isi va implini pravila de rugaciune a zilei, fara alte ganduri. Intr-adevar, un crestin a reusit sa-si pastreze pana la sfarsit mintea curata de ganduri. Apoi, cu putin inainte de a termina, i-a venit in minte caciula plina cu lirele.
Si astfel a pierdut plata. In dorinta noastra de a face fapte bune si de a ne ruga cat mai mult, trebuie sa nu uitam cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte Gheorghe Calciu Dumitreasa: “Dumnezeu nu rasplateste fapta si rezultatul ei, ci straduinta ta!” De aceea, te indemn ca in timpul Sfintei Utrenii si a Sfintei Liturghii, o parte a atentiei tale sa fie spunand in gandul tau: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!, iar cealalata parte a atentiei sa-ti fie spre slujba Sfintei Liturghii.
Atunci nu te vei mai imprastia cu mintea. Amin si Aliluia!
Preot Ioan .
Bucuria mea, drept graieste Sfantul Serafim de Sarov: “Cand sunt bolnav, ma rog la Tine; cand am necazuri, ma rog la Tine; dar, CAND MI-E BINE UIT SA-TI MULTUMESC, DOAMNE! TE ROG, IARTA-MA!" Minunat lucru este sa avem in minte permanent rugaciunea: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!, pentru ca ea le cuprinde pe toate: MANTUIREA SUFLETULUI, SANATATE TRUPEASCA, LUMINARE si MULTUMIRE.
Cand zici: “Doamne Iisuse!", se cutremura tot iadul, numai s-o zici din toata inima. Asadar, aceasta rugaciune il alunga pe ispititor, il roade ca rindeaua, il distruge, si atunci, Satana ramane neputincios. Rugaciunea fara raspandire este a celor desavarsiti. Se spune ca odata, Sfantul Vasile cel Mare a fagaduit o caciula plina cu lire, crestinului ortodox care isi va implini pravila de rugaciune a zilei, fara alte ganduri. Intr-adevar, un crestin a reusit sa-si pastreze pana la sfarsit mintea curata de ganduri. Apoi, cu putin inainte de a termina, i-a venit in minte caciula plina cu lirele.
Si astfel a pierdut plata. In dorinta noastra de a face fapte bune si de a ne ruga cat mai mult, trebuie sa nu uitam cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte Gheorghe Calciu Dumitreasa: “Dumnezeu nu rasplateste fapta si rezultatul ei, ci straduinta ta!” De aceea, te indemn ca in timpul Sfintei Utrenii si a Sfintei Liturghii, o parte a atentiei tale sa fie spunand in gandul tau: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!, iar cealalata parte a atentiei sa-ti fie spre slujba Sfintei Liturghii.
Atunci nu te vei mai imprastia cu mintea. Amin si Aliluia!
Preot Ioan .
