FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...
A urca pe trepte sus,
Poate fi o intamplare,
Inteleptii au tot spus:
OMENIA-I LUCRU MARE!
Si urcand sa iei aminte,
Nu uita sa tot saluti,
Drumul nu-i doar inainte,
Cad si cei mai increzuti.
LACOMIA si MANDRIA,
I-a intunecat pe multi,
In BLANDETE e taria,
PACEA e intre virtuti.
VICLENIA, nu e treapta,
Ce te-ar inalta in sus,
Sa ai mintea inteleapta,
Sa nu fii de ea rapus.
Poti sa urci in viata ta,
Si sa cazi oricand, sa stii.
Dar un lucru nu uita;
OM, IN TOATE SA RAMAI!
(Iurie Hemei).
Bucuria mea, in aceasta poezie, se vorbeste si despre VICLENIE, o patima tare urata, care ii stapaneste pe multi oameni. Diavolul, fiind “tata” a toate rautatile, este si incepatorul vicleniei, cu care a corupt pe protoparintii nostri Adam si Eva. De aceea, ne spune Proorocul David: “Pe ucigas si PE VICLEAN IL URASTE DOMNUL” (Psalm 5:6).
Sfantul Apostol Pavel il acuza pe Elimas vrajitorul: “O tu, cel plin de toata viclenia si de toata inselaciunea” (Faptele Apostolilor 13: 10).
Mantuitorul incadreaza acest pacat intre cele care isi au radacina in “inima omului”, de unde ies: “cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, VICLENIILE...” (Marcu 7:21-23). VICLENIA, este: URA, acoperita sub infatisarea prieteniei, sau, DUSMANIA, ce se arata ca buna vointa, sau, INVIDIA, ce-si da o fata iubitoare, sau, o viata care are forma virtutii dar nu și podoabele ei de fapte. Asadar, te rog sa nu uiti: “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
A urca pe trepte sus,
Poate fi o intamplare,
Inteleptii au tot spus:
OMENIA-I LUCRU MARE!
Si urcand sa iei aminte,
Nu uita sa tot saluti,
Drumul nu-i doar inainte,
Cad si cei mai increzuti.
LACOMIA si MANDRIA,
I-a intunecat pe multi,
In BLANDETE e taria,
PACEA e intre virtuti.
VICLENIA, nu e treapta,
Ce te-ar inalta in sus,
Sa ai mintea inteleapta,
Sa nu fii de ea rapus.
Poti sa urci in viata ta,
Si sa cazi oricand, sa stii.
Dar un lucru nu uita;
OM, IN TOATE SA RAMAI!
(Iurie Hemei).
Bucuria mea, in aceasta poezie, se vorbeste si despre VICLENIE, o patima tare urata, care ii stapaneste pe multi oameni. Diavolul, fiind “tata” a toate rautatile, este si incepatorul vicleniei, cu care a corupt pe protoparintii nostri Adam si Eva. De aceea, ne spune Proorocul David: “Pe ucigas si PE VICLEAN IL URASTE DOMNUL” (Psalm 5:6).
Sfantul Apostol Pavel il acuza pe Elimas vrajitorul: “O tu, cel plin de toata viclenia si de toata inselaciunea” (Faptele Apostolilor 13: 10).
Mantuitorul incadreaza acest pacat intre cele care isi au radacina in “inima omului”, de unde ies: “cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, VICLENIILE...” (Marcu 7:21-23). VICLENIA, este: URA, acoperita sub infatisarea prieteniei, sau, DUSMANIA, ce se arata ca buna vointa, sau, INVIDIA, ce-si da o fata iubitoare, sau, o viata care are forma virtutii dar nu și podoabele ei de fapte. Asadar, te rog sa nu uiti: “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
