FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...
Si dacă nu va fi asa, tot va fi bine, pentru că intotdeauna căutarea, cercetarea, urcusul, parcurgerea drumului pană la o anumită destinatie, repetarea unui cantec inaintea unei auditii, toate acestea condimentează existenta noastră intr-un fel pe care nimic altceva nu ar putea-o face, asa incat, vietiile noastre devin delicios de palpitante. Extraordinare! Perfecte! Interesante!
Cobor in adancul existentei mele cu deosebită convingere că totul are sa fie bine. Că n-am să gust niciodată din nimicnicia cuvantului „plictiseală” si, dacă ar fi să fie asa, să traiesc si acest sentiment, tot simt că are să fie bine. Pesemne , va fi dansul in care mă voi cunoaste mai bine ca oricand! Va fi momentul in care am să răman doar eu cu mine, si va fi extraordinar!
Oare ce poate să fie mai minunat, decat compania propriei tale persoane?
Ce poate fi mai deosebit decat o conversatie, tinuta in taina, cu propria ta inima?
Ce poate fi mai adevărat decat secundele in care, privind dincolo de imaginea oglinzii, să te regăsesti pe tine! Exact asa cum esti tu!
Fără retusuri, fără minciuni … fără temeri, dar mai ales fără lacrimi.
Doar sclipiri adanci, deosebit de vii, oglindite in cele mai frumoase lacuri. Ochii nostrii.
Asa incat, constienta de toate aceste posibilitati, rămane captivă propriilor mele vise. Mă las pradă, propriului meu destin.
Si simt că-l iubesc! Fără să-l cunosc dinainte …
Este al meu … l-am trăit si-l voi trăi, pesemne doar eu, nu pot decat să astept cu nerăbdare, tainele lui …
Douglas Adams
Si dacă nu va fi asa, tot va fi bine, pentru că intotdeauna căutarea, cercetarea, urcusul, parcurgerea drumului pană la o anumită destinatie, repetarea unui cantec inaintea unei auditii, toate acestea condimentează existenta noastră intr-un fel pe care nimic altceva nu ar putea-o face, asa incat, vietiile noastre devin delicios de palpitante. Extraordinare! Perfecte! Interesante!
Cobor in adancul existentei mele cu deosebită convingere că totul are sa fie bine. Că n-am să gust niciodată din nimicnicia cuvantului „plictiseală” si, dacă ar fi să fie asa, să traiesc si acest sentiment, tot simt că are să fie bine. Pesemne , va fi dansul in care mă voi cunoaste mai bine ca oricand! Va fi momentul in care am să răman doar eu cu mine, si va fi extraordinar!
Oare ce poate să fie mai minunat, decat compania propriei tale persoane?
Ce poate fi mai deosebit decat o conversatie, tinuta in taina, cu propria ta inima?
Ce poate fi mai adevărat decat secundele in care, privind dincolo de imaginea oglinzii, să te regăsesti pe tine! Exact asa cum esti tu!
Fără retusuri, fără minciuni … fără temeri, dar mai ales fără lacrimi.
Doar sclipiri adanci, deosebit de vii, oglindite in cele mai frumoase lacuri. Ochii nostrii.
Asa incat, constienta de toate aceste posibilitati, rămane captivă propriilor mele vise. Mă las pradă, propriului meu destin.
Si simt că-l iubesc! Fără să-l cunosc dinainte …
Este al meu … l-am trăit si-l voi trăi, pesemne doar eu, nu pot decat să astept cu nerăbdare, tainele lui …
Douglas Adams
