Timpul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

În Psalmul 89:10-11, proorocul David spune: Anii noştri s-au socotit ca pânza

unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani. Iar de vor fi în putere

optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia, ostenelă şi durere. Viaţa omului se

aseamănă cel mai bine cu scurgerea unei ape, care fie zi, fie noapte, fie limpede, fie

tulbure, se scurge neîncetat. Aşa este şi viaţa omului: fie sănătos, fie bolnav, fie în

bucurii, fie în necazuri, viaţa tot trece, aşa cum curge apa.

De aceea suntem datori să folosim cât mai bine fiecare zi, că nu ştim cât mai

avem. Să facem precum în vremea iernii când zilele sunt scurte şi trebuie să ne

grăbim cu lucrul nostru, sau călători fiind, ne silim a merge repede pentru a ne

atinge scopul călătoriei. Asta pentru a nu păţi ca acei oameni care fiind plecaţi la

pescuit cu barca, o furtună puternică i-a dus pe o insulă necunocută. Aici ei n-au

mai lucrat pământul pentru că au găsit o mină de aur şi cu gândul că se vor

îmbogăţi, scoteau zi şi noapte aurul din mină. Aşa a trecut timpul şi a sosit toamna

când nu mai găseau nici un fel de hrană pe insulă. De semănat nu mai puteau

semăna fiindcă urma iarna. Deşi aveau aurul lângă ei au pierit de foame. Cineva

spunea că îşi aduce aminte mereu de cuvintele ce erau scrise pe ceasul de la

şcoală: CEASURILE TREC ŞI SE SOCOTESC. Aşa şi ceasul vieţii

fiecăruia dintre noi încă ne mai spune: IATĂ TIMPUL TRECE

ŞI SE SOCOTEŞTE DUPĂ FAPTELE VOASTRE, BUNE SAU RELE.

Moartea nu este dincolo de deal, ci dincolo de umeri, iar unii oameni sunt foarte

îndărătnici.

Un om era bolnav de mulţi ani şi stătea în pat fără să se poată mişca. Se ruga

la Dumnezeu să-i uşureze suferinţa. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi i-a trimis

un înger care i-a spus: Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea. Şi i-a a zis: Te mai las

zece ani pe pământ în aceastã suferinţă pentru a-ţi spăla păcatele tale sau trei

ceasuri în iad? Omul s-a gândit: Zece ani pe pământ este foarte mult. Mai bine

trei ceasuri în iad. I-a răspuns îngerului: Vreau mai bine trei ceasuri în iad.

Atunci îngerul l-a luat şi l-a dus în iad. Omul se chinuia în iad şi i se părea că a

trecut o veşnicie şi că l-a uitat acolo. Deodată, a apărut îngerul. Atunci omul,

supărat, i-a spus: Nu ştiam că şi îngerii lui Dumnezeu pot minţi. Mi-ai spus trei

ore şi m-ai lăsat zeci de ani. Îngerul i-a răspuns: Nu te-am minţit, ai stat doar o

oră, mai ai două ore. Atunci omul i-a spus: Te rog, prefer să stau pe pământ zeci

de ani în suferinţă, numai să ies de aici.