Pagini

marți, 2 ianuarie 2024

Pregătirea...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                 

Vom pleca. Aici nu vom rămâne pentru totdeauna şi trebuie neapărat să ne pregătim. Asta-i tot. Secretul este în ce chip, atunci când ne pregătim, suntem fericiţi. Nu ne este teamă.Păcatele noastre se vor vădi acolo sus. Nu mai este cu putinţă să spui: „Eu am făcut câte o mie de metanii în fiecare seară”, şi să nădăjduieşti în ele. Metaniile s-au făcut, scopul însă este cum Dumnezeu le va pune la socoteală. Multe săvârşim noi, oamenii, şi oamenilor li se pare că este aşa [cum facem], dar în faţa lui Dumnezeu s-ar putea să nu fie aşa. „El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare.”
Noi, creştinii, nu trebuie să ne întristăm, nici să ne îngrozească moartea. Ce credeţi că este moartea? Moartea este mijlocul, uşa prin care trecem în veşnicie. Asta e moartea! Şi pe uşa asta vom trece cu toţii. Acesta este singurul lucru neîndoielnic.
Fireşte, trebuie să fim pregătiţi, să trăim din această viaţă aproape de Hristos în aşa fel încât, când vom ajunge în viaţa viitoare, să ne primească neîntârziat în preajma Lui. Iar în ziua Judecăţii să ne aflăm de-a dreapta lui Hristos.
Cu toţii ştim că nimeni nu a venit aici pe pământ spre a trăi veşnic. Veşnicia este în Rai. Acolo vom fi împreună toţi câţi îl iubim pe Hristos, şi vom trăi în bucurie duhovnicească. Acolo ne vom întâlni cu toţii şi ne vom desfăta de bunătăţile Raiului!
Într-o zi m-a sunat cineva de la Patriarhie şi vorbeam despre rugăciune. L-am întrebat aşadar următoarele:
– De ce când facem slujba aghesmei există în rânduială şi un tropar al celor morţi? Deşi agheasma se face spre a sfinţi casa, lucrurile noastre şi pe cei vii, troparul spune: „Iartă, Mântuitorule, sufletele fraţilor noştri celor morţi întru nădejdea vieţii, slăbeşte şi le lasă lor greşalele.” Îmi puteţi spune de ce se află acest tropar în rânduiala aghesmei?
Răspunsul lui a fost:
– Pentru ca rugăciunea noastră, cuprinzându-i şi pe cei adormiţi, să fie desăvârşită.
Ce cuvinte înţelepte, pe care nu le cunoaştem! Rătăcim rugându-ne, fără să ştim ce trebuie să cuprindă rugăciunea noastră. Ne rugăm lui Dumnezeu mai ales pentru noi înşine.
Hristos ne-a dăruit nemurirea. O spune lămurit: „nu va vedea moartea în veac.” Vieţuiţi în Hristos şi veţi fi fericiţi în El. Trebuie să vieţuim în Hristos. Să intrăm în Biserică. Ca să intrăm în Biserică omul nostru cel vechi trebuie să moară. După aceea nu mai există nimic, nici moarte, nici altceva, ci viaţă veşnică.
Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul, Cuvinte despre boală și mângâiere, Editura Sophia