Mama

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Mi-e dor de tine mamă

Să-ți cânt și sa-ți recit,

Frumoase poiezii

Din ce eu am trăit. 

Mi-e dor să mă privești 

Cu ochii iubitori,

De un albastru senin

Ca cerul fără nori.

Mi-e dor să mă mângâi 

Să-mi zici :Fetița mea!

Să-mi dai un sfat mai bun 

Decât altcineva. 

Mi-e dor sa îți citesc 

Din Sfintele Scripturi, 

Să fii icoana mea

La început de posturi.

Să-mi fii însoțitoare 

La noapte priveghind,

Să stam la rugăciune 

Și cu Hristos vorbind.

Să nu ne uiți măicuță,

 Pe noi ce-i ce-am rămas, 

Tu știi ce ai lăsat. 

Tu știi ce ai acas'.

Înălță rugăciuni 

De ai întâietate 

Și roagă-te la Domnul 

Pentru-ale noastre păcate. 

Și cere-I să ne ierte.

Asa cum te-am rugat.

Când erai printre noi

Și cum te-am învățat.

de Mihaela Stoica Cucoanes