Bucuria mea, multi crestini ortodocsi daca primesc cea mai mica suparare, durere de la Dumnezeu pentru pedepsirea pacatelor lor, li se pare un lucru foarte greu. Dar oare, cum li se vor parea chinurile cele vesnice? Se vor sfarsi vreodata muncile iadului? Niciodata! Durerile, chinurile se sfarsesc aici pe pamant, dar, chinurile din iad sunt vesnice!
Sfantul Parinte, Ioan Gura de Aur zice: “Nu ajunge in iad, cel care-si aduce aminte de iad”. Daca se gandeste cineva la iad, nu-si poate opri lacrimile sa curga. Cheile Imparatiei Cerurilor le au preotii crestin ortodocsi (Matei 16:18), iar cheile iadului le are Iisus Hristos: “Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma, Si Cel ce sunt viu. Am fost mort, si, iata, sunt viu, in vecii vecilor, si am cheile mortii si ale iadului” (Apocalipsa 1:17-18).
Sfantul Parinte, Arsenie Boca spune asa: “Daca cineva, pacatuind in chip vadit si nepocaindu-se, n-a patimit nimic pana la moarte, sa socoteasca cum ca judecata lui va fi fara mila acolo.” Pacatele se iarta (prin Spovedanie) dar, se ispasesc (prin suferinta).
Dupa placere urmeaza durere!
Care desfatare este lipsita de intristare?
Toate desfatarile din lume sunt ca niste prajituri vatamatoare care indulcesc pentru o clipa gustul, dar, produc durere nefiind mistuite de stomac. Desfatarile sunt vremelnice și incanta simturile, dar, raman vesnic si chinuiesc amintirea.
Toata viata trecuta ramane cu totul prezenta in amintirea celui osandit in iad. Si atunci, trebuie sa gandim asa: Durerile corpului sunt strigatele sufletului, deci, nu putem sa vindecam corpul inainte sa cautam vindecarea sufletului, iar vindecarea sufletului o putem gasi doar prin Spovedanie cu cainta si sinceritate, sub epitrahilul unui preot duhovnic crestin ortodox.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 
.
.