Pagini

joi, 9 decembrie 2021

A crede

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Ce înseamnă a crede? a fost întrebat Avva Pimen cel Mare. Acesta a răspuns: „A crede înseammă a petrece întru smerenie şi milă“

(Pateric).

Smerenia nădăjduieşte în Dumnezeu - nu în sine şi nu în oameni; de aceea, purtarea ei e simplă, fără ocolişuri, statornică, măreaţă. Fii cei orbi ai lumii acesteia numesc acest lucru trufie.

Smerenia nu pune niciun preţ pe bunătăţile cele pământeşti; în ochii ei, mare este Dumnezeu, mare este Sfânta Evanghelie.