POVESTEA MEA, POVESTEA TA..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Un om era atât de trist fiindcă păcătuise,

Încât în inimă simțea că viu fiind, murise.

Se închisese-'n sinea sa ca într-o închisoare

Și nimeni nu-i înțelegea amara întristare..

În prima zi l-a stăpânit un fel de împietrire,

Apoi sărmanul a-'nceput să plângă în neștire..

El nu plânsese-așa nici când îi mai mureau din rude

Și iată-acum nu contenea podeaua să o ude..

Într-un târziu se întări și merse-'ntr-o cămară

În care candela ardea din zori și până-'n seară.

Era un fel de mic altar, un colț de rugăciune,

În care el obișnuia să piardă ceasuri bune.

Atâtea binecuvântări acolo mai primise,

Dar astăzi, cum v-am spus deja, în inimă murise..

Se duse mai întâi smerit 'naintea Maicii Sfinte

Și zguduit de suspinări, i se rugă fierbinte:

"Măicuța mea și-a tuturor, Măicuța mea Preasfântă,

Alină-mă ca pe-un rănit, căci inima mi-e frântă,

Îmbracă-mă ca pe-un orfan ce-'n viață pribegește,

Primește-mă ca pe-un străin ce casă nu găsește..

Întoarce-te spre Fiul tău și roagă-L pentru mine,

Căci tu în Cana l-ai scăpat pe mire de rușine..

Eu știu că am păcătuit și-aștept ca să mă certe,

Dar sufletul de har lipsit, te roagă să mi-l ierte..

Să nu mă lepede de tot de la Preasfânta-I față,

Căci fără El, cum voi putea să trec prin astă viață"?..

Icoana Domnului Hristos îl aștepta tăcută,

Așa că omul amărât cu lacrimi o sărută,

Apoi vorbindu-I, simte că Stăpânul îl ascultă,

Iar întristarea care-'ntâi era atât de multă,

Se risipește ca un fum, ca negura dispare,

Iar locul ei îl ia acum o blândă alinare..

Privindu-L pe Hristos în ochi, el vede că-i privit;

Iubindu-L pe Hristos cu foc, el simte că-i iubit!

Din nou, ca doi prieteni vechi, ei își vorbesc acum:

Samarineanul l-a salvat pe cel căzut pe drum,

Căci El nicicând nu îl întreabă pe omul cel rănit

De ce-a căzut între tâlhari, de ce s-a rătăcit,

Ci ca un Doctor bun și blând, cu untdelemn și vin,

Alină rana de pe trup și-al sufletului chin..

Povestea mea, povestea ta, povestea tuturor,

A celor care au pierdut, apoi au plâns de dor,

Povestea Celui Care e mereu cu noi aici,

Căci îi iubește-atât de mult pe frații Săi mai mici..

amin