Cand ti-e sufletul rănit

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Eliana Popa

Cand ti-e sufletul rănit
De omul ce l-ai iubit,
Nu mai căuta la el
Ci priveste către Cel 

Care-a coborat din Slavă,
Sa bea cupa cu otravă
Care-a venit din Tărie
Ca să-ți poarte Crucea, tie !

Si pe El, L-au părăsit
Cei pe care i-a iubit !
Cine s-a dus să-l ridice
Când era căzut sub Cruce ?

Numai Simon Cirineul
I-a mai luat din spate, greul !
Pe tine te-o vindeca,
Chiar Hristos, cu mâna Sa !

Nu mai plânge-n suferință,
Ridică-te prin Credință,
Pentru al tău sufletel
El v-a coborî din Cer

Si când nu vei mai putea
Îți va sterge lacrima !
Si-ti va da, cu mult mai mult
Decat ceea ce-ai pierdut !

Îți va da Iubirea Sa
Care te va vindeca !
Si în loc de desfătări
Vor fi binecuvântări

Si in loc de doruri grele
Va fi a Sa mângâiere
Nici un om nu-ti poate da
O Iubire ca a Sa !

Că iubirea omenească
Nu-i curată, nici cerească
Doar a Domnului Iubire
Este mai presus de fire!

El ne-a pus măsură-n toate
Si în simturi si in fapte,
Dar ne-a lăsat mostenire
Nesfârșita Sa Iubire !

Nu ne-a pus măsură-n ea
Ci ne-a dat poruncă grea
S-o-mpărtim, s-o risipim
Si dusmanul să-l iubim

Însă nu iubim curat
Pătimași ne-am invatat
Nu stim a iubi ca El
Care-a coborât din Cer.

Ca Iisus Hristos al meu,
Marele Arhiereu !