TÂNĂRUL BOGAT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"La săraci împarte-averea, vinde tot ce-ai adunat!"
A zis Domnul cu iubire, către tânărul bogat.
"Dacă vrei desăvârşire, dacă vrei comoară sus,
Căci viaţa, veşnicia, e aşa!"... a zis Iisus.

Auzind aceste vorbe, vai ce tare s-a mâhnit,
Cel ce se credea că este credincios desăvârşit.
Cei bogaţi de altădată, pe săraci îi asupreau,
Văduvele şi orfanii pe la poarta lor plângeau.

Cel cu inima închisă, cămătarul îi vorbi:
"Dacă nu-mi dai datoria, am să-ţi iau cei doi copii!"
Lazăr fără mângâiere, fără pâine, câinii doar
Îi lingeau a sale bube, stând la poartă în zadar.

De aceea Domnul zice către tânărul bogat:
"Bogăţia e o cursă ce te-a prins şi te-a legat!
Căci iubirea de avere şi iubirea de comori,
I-a străpuns cu-amărăciune pe sărmanii muritori.

Ca să intri-n mântuire, nu se poate om firesc,
Mai întâi eliberare de trecutul tău lumesc.
De aceea vinde totul şi împarte la lipsiţi!
Dezlipeşte-te de duhul ce-i robeşte pe zgârciţi!"

Atunci şi-a întors privirea tânărul, înspre apus,
Renunţând la mântuirea oferită de Iisus.
Doamne, ce nefericire! Ce durere! Ce păcat!
Să-ntorci spatele spre Domnul, când atât te-a aşteptat...
Amin