Moartea este o mare taină

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Moartea este o mare taină. Ea este o realitate sigură, o lege a vieții omului, care își încheie drumul pământesc. Toți vom muri. Vom muri ca să trăim în veșnicie, fericiți sau nefericiți, după cum ne pregătim aici.

Într-o clipă, când ești chemat, lași pe toți, părăsești totul. Nu iei nimic cu tine. Doar cu sufletul mergi dincolo. Și tocmai acest adevăr îl ignoră mulți. Ei spun că nu au timp să se pregătească de moarte, că se vor pregăti mai târziu. Dar se înșeală. Dacă acum nu au timp, nu vor găsi niciodată!

Cum te pregătești pentru această clipă? Ai pace cu Dumnezeu? Păzești poruncile? Cercetezi biserica, pe săraci, pe bolnavi? Sau îți pui nădejdea în avere, în putere, în funcție, în tine, în filozofie? Toate acestea din urmă, se năruie. Se scutură ca florile, petală cu petală. Doar credința și faptele bune rămân, și ele ne pot mântui în Hristos Iisus. Iubind pe Iisus nu vei muri niciodată. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Cel ce crede în Mine, de va și muri, va fi viu”, spune Mântuitorul. Prin puterea iubirii vom putea trăi necontenit împreună cu toți cei dragi în veșnicie.

Părintele Constantin Sârbu, Lacrimă și har.