Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
de Preot Sorin Croitoru
Făgăduința lui Hristos
Răsună după ani și ani
Ca un refren sau vers frumos:
"Nu, NU VĂ VOI LĂSA ORFANI!"
Un alt refren lăsat de El
Din pură dragoste de noi
Răsună din Scripturi la fel:
"Copii, Eu VOI VENI LA VOI!"
Cu ale Lui promisiuni
Atâți creștini s-au întărit
Când ale vieții mari furtuni
Asupra lor s-au năpustit..
Cum să cedezi la un necaz,
De-ar fi acesta cât de greu,
Când lacrima de pe obraz
Ți-o șterge Însuși Dumnezeu?..
Cum poți la luptă să renunți,
Când de la Domnul vei primi
Credința-n El ce mută munți,
Prin care te vei întări?..
Cum să te-ascunzi înspăimântat,
Fugind de-a vieții tale cruci,
Când de Îl chemi cu-adevărat,
Chiar El te-ajută să o duci?..
Cum să te simți al nimănui,
Tu, care te numești "creștin",
Uitând că ești de fapt AL LUI,
Dar crezi în suflet prea puțin?..
Creștinii care au crezut
Aproape două mii de ani
În Domnul lor Cel nevăzut,
Nicicând nu s-au simțit orfani!
Sunt slabi creștinii de acum,
Căci sufletul și l-au legat
De lucruri care sunt doar fum,
Nu de Hristos cu-adevărat..
De-aceea azi ne îngrozim
De orice vânt mai măricel:
Ai lumii am ales să fim
Și nu nădăjduim în El..
Iisus ne-așteaptă, dragii mei,
Să Îl urmăm cu-adevărat.
EU VREAU SĂ ÎL URMEZ, tu vrei?..
Atunci să credem neapărat!
Făgăduința lui Hristos
Răsună după ani și ani
Ca un refren sau vers frumos:
"Nu, NU VĂ VOI LĂSA ORFANI!"
Un alt refren lăsat de El
Din pură dragoste de noi
Răsună din Scripturi la fel:
"Copii, Eu VOI VENI LA VOI!"
Cu ale Lui promisiuni
Atâți creștini s-au întărit
Când ale vieții mari furtuni
Asupra lor s-au năpustit..
Cum să cedezi la un necaz,
De-ar fi acesta cât de greu,
Când lacrima de pe obraz
Ți-o șterge Însuși Dumnezeu?..
Cum poți la luptă să renunți,
Când de la Domnul vei primi
Credința-n El ce mută munți,
Prin care te vei întări?..
Cum să te-ascunzi înspăimântat,
Fugind de-a vieții tale cruci,
Când de Îl chemi cu-adevărat,
Chiar El te-ajută să o duci?..
Cum să te simți al nimănui,
Tu, care te numești "creștin",
Uitând că ești de fapt AL LUI,
Dar crezi în suflet prea puțin?..
Creștinii care au crezut
Aproape două mii de ani
În Domnul lor Cel nevăzut,
Nicicând nu s-au simțit orfani!
Sunt slabi creștinii de acum,
Căci sufletul și l-au legat
De lucruri care sunt doar fum,
Nu de Hristos cu-adevărat..
De-aceea azi ne îngrozim
De orice vânt mai măricel:
Ai lumii am ales să fim
Și nu nădăjduim în El..
Iisus ne-așteaptă, dragii mei,
Să Îl urmăm cu-adevărat.
EU VREAU SĂ ÎL URMEZ, tu vrei?..
Atunci să credem neapărat!