(autor preot Simeon Sica)
“Faptura mea, Doamne, facută-i din foame,
Iar lumea intreagă-i, livada cu poame,
Sunt pomii din Rai, ce i-ai dat spre mancare,
Să pot duce chipul, la asemanare.
Dar, Doamne, am gura-nclestată si mută,
Nimic nu primeste si nici nu m-ascultă,
Ucisă-i săraca de-a Sarpelui rană,
Si crede că moartea-i preadulcea ei hrană.
Când viata avea, vedea Viata in toate,
Si Viul din viu luminând peste poate,
Si viul lăuntric si viul din poame,
Hrănind - ostoind nesfarsita ei foame.
Din Viu se hrănea, din Lumina si Minte,
Din cele ce sunt mai presus de cuvinte,
Adanc asezate in taina din roade
De Cel Ce-i numit,Ratiunea a toate.
In fiece rod era dulce chemare,
Spre multa vedere si spre contemplare,
Urcus in Lumina si in inviere,
Uniti cu Lumina prin Har si-nfiere.
Intoarce-mă Doamne, că eu nu-s in stare,
Să fiu, fiu supus, intr-a Ta ascultare,
Si moartea-mi ce-o apar cu reaua-mi voire,
Să moară-mi cu moartea-Ti, intru răstignire”.
Acolo sus e altă lume,
De-aici, de jos, necunoscută,
Doar Sfintii ar putea să spună,
Acolo-n Rai ce se intamplă,
Nimeni de-acolo nu se-ntoarce,
Scrisori, mesaje nu ne scriu,
Dar sigur, c-ar vrea sa ne spună:
Cât incă, nu e prea târziu,
Pocăiti-vă, postiti, spovediti-vă,
impartăsindu-vă, mantuiti-vă!
Acesta-i baiul, manca-v-ar Raiul!
Dumnezeu si Maica Domnului să-i dea acestui părinte, Simeon Sica, multă sănătate si mântuire, la intreaga lui familie, enoriasilor dânsului si intregului popor român, crestin ortodox de pretutindeni.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.