A IUBI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

“A iubi” nu se conjugă la trecut,
Nu se spune niciodată “am iubit”.
Sentimentul e în suflet, nevăzut,
Poate câteodată tăinuit.

“A iubi” e verbul potrivit
Ce exprimă revărsări de har.
E un act liturgic infinit
Săvârșit pe-al inimii altar.

“A iubi” înseamnă să te dai,
Să te-împarți cu cel iubit mereu,
Să te dăruiești cu tot ce ai,
Generos la fel ca Dumnezeu.

Cum să zugrăvesc un sentiment?..
Să mă-încumet, oare, să răspund?
“A iubi” - furtuna de moment,
“A iubi” – oceanul fără fund..

“A iubi” - potirul nesecat,
“A iubi” - izvorul de puteri,
“A iubi” - ieșirea din păcat,
“A iubi” - balsam pentru dureri,

“A iubi” - lumina cea de Sus,
“A iubi” - motivul de-a trăi,
“A iubi “ - urmarea lui Iisus,
“A iubi” - esența lui “a fi”,

“A iubi” - să te jertfești complet,
“A iubi” - să te-împlinești ca eu,
“A iubi” - să te sfințești încet,
“A iubi” - să fii ca Dumnezeu.

A zbura la cer și înapoi,
Asta-înseamnă verbul “a iubi”.
Pune, Doamne, dragoste în noi,
Să avem de unde risipi.

Pune, Doamne, dragoste în noi,
Ca să dăm mai mult decât primim,
Căci duhovnicește suntem goi,
Vrem să fim iubiți, dar nu iubim.

De Îți vom deschide inima
Vei intra în ea încetișor
Să aprinzi iubirea, ca din ea
Noi să facem parte tuturor..