FRATILOR LARGITI SI VOI . NIMILE VOASTRE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

           

Bucuria mea, in aceste vremuri de cernere, ne este de folos cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Zaharia Zaharou, care spune ca, Harul lui Dumnezeu largeste inimile noastre!: "Zaheu vamesul, urmand Calea Domnului, L-a aflat pe Domnul ca insotitor, ca oaspete in casa Sa, si inima lui s-a largit, cuprinzandu-i pe toti oamenii. Tot la fel si noi, cand ne indreptam pe Calea Domnului si invatam sa ne „pogoram”, devenim partasi ai Harului Sau. Acest Har largeste inima si atunci ne aflam adevarata noastra menire: noi toti suntem meniti sa fim dupa chipul Noului Adam – Hristos – si sa purtam in inima noastra intreaga omenire. Asadar, tot cel ce purcede pe “Calea Domnului” primeste, prin puterea Crucii si a Invierii Sale, harul largirii inimii care il face sa devina universal. De aceea Sfantul Pavel ii indeamna pe corinteni: „Fratilor, largiti si voi inimile voastre” (2 Corinteni 6:13). Sfantul Parinte, Paisie Velicicovschi, zice asa: “Unde este HARUL – IZVORUL VIETII, acolo din inima izvorasc fapte bune; cand Duhul Sfant pogoara, atunci orice munca devine mai usoara si rugaciunea neincetat iese din inima si ochii lacrimeaza fara incetare si orice cugetare este treaza si curata, fiindca, Duhul Sfant lucreaza atunci in om. Dar cine se lasa prada patimilor, la acela patimile se inmultesc si cand prin ele cel viclean pune stapanire pe om, atunci in sufletul lui se face intuneric bezna si povara”.

         Si acum zic si eu asemenea Sfantului Apostol Pavel: Dragii mei, haideti sa largim si noi inimile noastre, prin milostenie, iertandu-i pe cei ce ne-au gresit, dand “aripi la suflet”, printr-o vorba buna celor ce sunt in ispite, neprimind laude de la nimeni, alungand mandria din sufletele noastre, fugind de ura, de invidie, de manie, de fatarnicie (viclenie), de trufie, de cleteala, de judecata..., facand ascultare de parintele nostru duhovnic, prin post unit cu rugaciunea, spovedindu-ne si impartasindu-ne cat mai des, fiindca, doar asa ne putem mantui sufletele noastre! 

                                                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                                                       Preot Ioan .