Cel nedreptatit de oameni,scapa de pacat,si pe masura mahnirii sale,afla sprijin impotriva lui. Cel ce se roaga pentru oamenii ce-l nedreptatesc,ii inspaimanta pe draci;iar cei ce se lupta cu cei dintai,e ranit de cel de-al doilea. Fata de incercarile care vin,multi s-au impotrivitt in multe chipuri.
Dar fara RUGACIUNE si POCAINTA,nimeni n-a scapat de asuprire.Inima iubitoare de placeri,in vremea iesirii,i se face sufletului inchisoare si lant,iar cea iubitoare de osteneli,ii este poarta deschisa.
Cel ce nu staruieste in cercetarea constiintei,nu vrea sa primeasca nici ostenelile trupesti,pentru credinta. Nu te face ucenic celui ce se lauda pe sine,ca nu cumva,in loc de smerita cugetare,sa inveti MANDRIA.
Daca vrei ca Domnul sa-ti acopere pacatele,sa nu-ti arati oamenilor virtutile.Caci ceea ce facem noi cu acestea,aceea face Dumnezeu cu acelea.Cand vezi vreun gand ca-ti fagaduieste slava omeneasca,sa sti sigur ca-ti pregateste rusine. Cele rele isi primesc puterea una de la alta;de asemenea,si cele bune,cresc una prin alta,si pe cel partas de ele,il mana si mai mult inainte.
Este cate unul,care isi taie o patima,pentru o placere mai mare,si e slavit de ce ce nu-i cunosc intentia.Si poate ca unul ca acesta,nu isi da seama el insusi de sine,ostenindu-se prosteste.Se poate intampla ca unul,implinind pe fata o porunca,sa slujeasca in ascuns patimei,si prin ganduri pacatoase,sa strice fapta buna.
Daca cineva,pacatuind in chip vadit si nepocaindu-se,n-a patimit nimic pana la moarte,socoteste ca,judecata lui va fi fara mila,acolo.
Pricina a tot PACATUL este SLAVA DESARTA si PLACEREA.
Cel ce nu le uraste pe acestea,nu va dezradacina patima.Iubirea de argint,slava desarta si placerea,trebuie urate ca niste mame ale relelor,si ca niste mame vitrege ale virtutilor.
Din pricina lor ni s-a poruncit:"sa nu iubim lumea si cele din lume"iar aceasta,s-a zis,ca sa nu uram fara judecata,fapturile lui Dumnezeu,ci ca sa taim prilejurile celor trei patimi. Prinzandu-te inceputul vreunui pacat,nu zice:"nu ma va birui pe mine",caci intrucat ai fost prins,ai fost si biruit.
De vrei sa te mantuiesti,iubeste Cuvantul adevarat si nu lepada niciodata,fara judecata,mustrarea. Cel ce primeste cuvintele adevarului,primeste pe Dumnezeu Cuvantul.
Caci zice:"Cel ce va primeste pe voi,pe Mine Ma primeste"(Mt.10,40).
Cel ce uraste mustrarea,se supune patimii cu voia,iar cel ce o iubeste,va lupta si cu obisnuinta.Este o mustrare din rautate sau din razbunare,si alta este,intru frica de Dumnezeu si pentru Adevar.
Pe cel ce a incetat de-a mai pacatui si s-a pocait,nu-l mai mustra,;iar de zici,ca pentru Dumnezeu il mustri,mai intai descopera-ti pacatele tale.
De vezi pe cineva ca te lauda cu fatarnicie,asteapta la vremea sa,ocara de la el.Cand pentru vreo binefacere trupeasca,lauzi pe vreun om ca fiind bun,si uitand de Dumnezeu,acelasi om,pe urma ti se va arata ca e rau. Cel ce se pocaieste asa cum se cuvine,e luat in ras de nebuni.
Dar aceasta sa-i fie semn de buna placere la Dumnezeu. Omul sfatuieste pe aproapele sau precum stie;iar Dumnezeu lucreaza in cel ce aude,precum acela a crezut.
Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El,il gasesc pe masura implinirii lor. Cand iti aduci aminte de Dumnezeu,inmulteste rugaciunea,ca atunci cand il vei uita, Domnul sa-si aduca aminte de tine
Sf.Marcu Ascetul