Sectarul...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Un sectar, de profesie apicultor, povestește Sfântul Teofan Zăvorâtul în cartea sa „Despre pocăință”, s-a împărtășit într-o Biserică Ortodoxă. Cu toate acestea, nu a înghițit Sfintele Daruri, ci le-a scos din gură și le-a învelit într-o batistă. Când a ajuns acasă, le-a băgat în stup. De ce a făcut-o sectantul nu se știe, dar ce s-a întâmplat în continuare a fost mediatizat pe scară largă.De îndată ce particulele Sfintelor Taine a fost în stup, albinele au încetat să mai facă faguri și au început repede să-și facă loc pentru păstrarea Trupului Domnului. Mai întâi au ridicat un mic tron, apoi un disc, apoi au construit peste ei o boltă asemănătoare unui altar. După ce au așezat particulă sfântă pe disc, ei, aranjați corespunzător, s-au întins în jur și au început să-L laude pe Dumnezeu cu un zumzet scăzut. Văzând asta, apicultorul s-a îngrozit și a ordonat gospodăriei să-l aducă pe preot cât mai curând posibil. Sub impresia unei minuni, s-a pocăit și s-a întors în brațele Bisericii Ortodoxe.Mulți oameni au multe de învățat de la aceste albine. Făpturile fără cuvinte ale lui Dumnezeu, chiar dacă nu au talentele cu care este înzestrat omul, în măsura capacităților lor, își respectă Creatorul cu frica de Dumnezeu.

Din cartea „Gustați și vedeți”