MUSAFIRUL

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

La ușa sufletului meu am auzit un glas duios:

Deschide, fiule, sunt Eu, Mântuitorul tău, Hristos!

De glasul Lui am tresărit şi tare mult m-am bucurat,

Dar mai apoi mi-am amintit că-s păcătos, și-am lăcrimat.

Acum nu pot să Te primesc, Iisuse-al meu, că-s prea murdar..

Așteaptă să mă pocăiesc, apoi să vii la mine iar!

Dar vocea Domnului Hristos atunci mai blândă se făcu:

Sărman copil neputincios, Păi EU te voi sfinți, nu tu!

Apoi am plâns, am plâns cu foc, văzând că-I sunt atât de drag,

Și nu L-am mai oprit deloc să-mi treacă-al sufletului prag.

Și a intrat în viața mea şi nu a mai rămas ungher

Din inima-mi odată rea, să nu-l fi prefăcut în cer!

Acesta-i cazul meu frumos şi vă îndemn cu drag pe voi:

Deschideți grabnic lui Hristos, căci El ne mântuie, nu noi!

Să nu mai amânați defel, căci cine știe, într-o zi

Veți observa uimiți că El s-a dus și nu va mai veni.