Cîtă vreme sîntem pe pămînt, să ne socotim oaspeţi în Casa lui Hristos.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“... 

Cîtă vreme sîntem pe pămînt, să ne socotim oaspeţi în Casa lui Hristos. 

Tu stai la masă, şi El este cel care te serveşte.     

Dacă respiri, aerul Lui îl respiri.

Dacă te îmbăiezi, în apa Lui te îmbăiezi. 

Dacă eşti călător, pe pămîntul Lui eşti călător.

Dacă strîngi bogăţii, ale Lui sînt bogăţiile pe care le strîngi.

Dacă risipeşti, ale Lui sînt cele pe care le risipeşti. 

Dacă ai putere asupra altora, prin a Lui îngăduinţă ai primit-o. 

Dacă eşti în strălucită adunare, tu şi ceilalţi împreună cu tine sînteţi oaspeţii Lui.

 Cînd ieşi să respiri într-un colţ de natură, în grădina Lui petreci. 

 Dacă eşti singur, El este de faţă.

 Dacă porneşti undeva sau te întorci, El vede.   

 Orice faci, El ţine minte. 

 El este Gazda cea mai atentă şi mai delicată care te-a găzduit vreodată. 

Fii deci, cu băgare de seamă faţă de El. 

Într-o casă aleasă, oaspeţilor li se cere să ştie să se poarte.

 Aceste cuvinte sînt simple şi ştiute, dar ele ascund un mare adevăr.

 Toţi sfinţii l-au cunoscut şi şi-au călăuzit vieţile după el. 

De aceea Veşnicul Stăpîn al Casei i-a răsplătit cu veşnica viaţă în ceruri şi cu slavă pe

pămînt.

(Sf. Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida)