GOLGOTA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

    Versuri:Eliana Popa 

E ziua durerii,Golgota asteaptă

O jertfă supremă,o jertfa curată

Dovada iubirii ce s-a intrupat

Si jertfa e Însusi Cel Far' de Păcat

Durerea Îl frânge, iar gloata nebună

Îi scuipă obrazul, Îi pune cunună

Iar biciul atinge Făptură cea Dulce

Pe umerii sacri,El duce o cruce.

E Crucea durerii,dar Cruce Divină

Ce-o poartă pe umeri Acel Far' de Vină

Cu ea sa deschidă o poarta spre Cer

Doar celui ce crede si vine la El

Si merge si cade,multimea-L impinge

Deliru-i cuprinde si setea de sânge

Durerea e cruntă, lovit e de-o piatră

Ridică-Te Doamne!Golgota așteaptă!

Sudoare si sânge-i imbraca făptura

Si Cerul Îl plânge,Îl plânge natura,

Doar omul nu-L vrea si coasta-i străpunge,

Din care se varsă si apă si sânge.

Si sângele curge si spală păcatul

Multimii ce-asteaptă să vină Sabatul

Tâlharul e cel care-i simte durerea

Iisus e Acela ce-i dă invierea.

E Jertfa din urmă ce-a spus-o Proorocul

S-aprindă iubirea, să ardă ca focul

E Jertfa din urmă si Tie mă-nchin,

Căci singur Tu esti ,Eternul Divin!