RUGĂCIUNEA CREȘTINULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

             

de Preot Sorin Croitoru

Dintre zeci de fapte bune
Ce-am putea să facem noi,
Numai sfânta rugăciune
Face sufletul vioi.

Numai ea coboară lacrimi
Pe obraz, în cald șiroi,
Numai ea îmbogățește
Pe acei la suflet goi.

Numai ea topește gheața,
Făcând inimile moi,
Spală murdăria vieții
Cu îmbelșugate ploi,

Curățind cu ușurință
Al păcatelor noroi!
În credința plictisită
Ea aduce sufluri noi,

În necazul crucii noastre
Ea ne scoate din nevoi,
Ne păzește în ispite
De al diavolilor roi,

Prin ea filozof devine
Cel la minte cam greoi!
Rugăciunea către Domnul
E izvor de Har în noi,

Numai ea ne pregătește
Pentru Viața de Apoi,
Deci s-o faceți cu credință
În cămări închise voi:

De la Dumnezeu din ceruri,
Mila va veni șuvoi!

amin