Ce pot să cer eu de la Tine

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Ce pot să cer eu de la Tine
Când multi nu au pe masă pâine?
Ce să-mi doresc când lumea-i tristă
Şi multi plâng azi cu uşa-nchisă ....

Ce să-mi doresc, când văd ce jale
Copii desculti, bolnavi ce-au foame,
Când dorm bătrânii noştri-n frig
Sperând să capete-un covrig !

Cu ce curaj să-ti cer azi Doamne?
Când văd sărmani fară picioare,
Ce pot s-aleg eu ca răsfăt
Când văd nevăzători cu-un băt !

Ce poate să mă-ncânte Doamne?
Când ura macină pe oameni
Dreptate nici nu mai există
Şi lumea este egoistă !

Unde priveşti vezi lume tristă ....
Ce-şi varsă lacrimi în batistă,
De dor plâng mamele bătrâne
Şi-acele cu nevoi prin lume !

Ce pot să-ti cer când lumea moare
Abandonată prin spitale?
Cei dragi sunt îngropati în saci
Şi nu-s conduşi de a lor dragi!

Sfinte, tu dă-le o mamă la orfani,
Bătrânilor lasă-le bani,
Bolnavilor un gram de sănătate,
Flămânzilor dă-le bucate!

Să ne îmbraci cu fapte bune,
Cu bunătate si iubire ,
Să pui la toti pâine pe masă
Să dai căldură-n orice casă !

De vrei să faci azi o minune
Alungă răul ce-i în lume
Dă-i omului un mic venit,
Să poată dormi liniştit!

Un simplu muritor-Luminita Voineag Ursu