Casa cu biblie ortodoxă este binecuvântată de Dumnezeu, şi de aceea putem spune: Nici o casă de creştin-ortodox fără Biblie! Pentru a şti cum putem să deosebim o Biblie ortodoxă de una sectantă, vom compara pe cea ortodoxă cu biblia britanică, aceasta fiind o traducere făcută de Dimitrie Cornilescu.
Acesta a părăsit Biserica Ortodoxă şi între anii 1921-1924 a tradus Biblia, nu după texte originale, ci după texte engleze, franceze şi germane. Apărută într-o formă grafică deosebită, Biblia Cornilescu este folosită astăzi de majoritatea sectelor care o revizuiesc aşa cum le dictează interesul. Este o traducere intenţionat greşită, şi menţionăm mai jos numai cîteva diferenţe:
1. Pe copertă nu are cruce. Dar atenţie, mai nou, unele culte religioase pun şi crucea pe copertă pentru a ne amăgi să citim biblia lor.
2. Apoi, deschidem la prima pagină şi acolo ne uităm dacă scrie:
„Tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Cu aprobarea Sfîntului Sinod.“
Dacă scrie aşa, este ortodoxă. Dacă nu are acest gir, este de la alte culte religioase.
3. Cele mai multe Biblii ale cultelor religioase au cuprinsul la început, pe când în bibliile ortodoxe, el se află la sfârşitul cărţii.
4. Biblia ortodoxă are în cuprinsul Vechiului Testament 53 de cărţi, iar Biblia de la cultele religioase are în cuprinsul Vechiului Testament 39 de cărţi.
Deci din nou apare o diferenţă între ele.
5. Căutăm în Biblie la capitolul cu Psalmi, luând spre exemplu Psalmul 50, vom observa că este totalmente diferit. Şi nu numai acest psalm nu corespunde; şi cu ceilalţi situaţia este aceeaşi.
6. În Biblia cultelor religioase, la Psalmul 96:7, scrie: „Sunt ruşinaţi toţi cei ce slujesc icoanelor, şi cari se fălesc cu idolii“.
Iată, cultele religioase au înlocuit cuvântul „chipuri cioplite“ cu alt cuvânt - „icoane“. Au făcut aceasta pentru a condamna cinstirea Sfintelor Icoane, însă trebuie reţinut un lucru: pe vremea aceea (în timpul împăratului David) nu existau icoane şi nici nu ar fi putut exista, fiindcă Iisus Hristos încă nu se născuse, nu luase trup din Fecioara Maria.
În Noul Testament, la ortodocşi, scrie: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, LOGODNICA ta“ (Matei 1:20).
În Noul Testament, la cultele religioase (adeventişti, baptişti, evanghelişti, iehovişti...), scrie: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, SOŢIA (NEVASTA) ta“ (Matei 1:20).
Noi ştim foarte bine că, Maica Domnului este Pururea Fecioară. Ea nu a fost soţia sau nevasta cuiva. Acest cuvînt, soţie sau nevastă, este o hulă la adresa Maicii Domnului.
OARE EXISTĂ ŞI OAMENI CARE NU CRED CĂ BIBLIA A FOST SCRISĂ SUB INSPIRAŢIA DUHULUI SFÂNT?
Există oameni care nu cred că Biblia a fost scrisă sub inspiraţia
Bibliei putem înţelege, foarte simplu, dacă ne gîndim, spre
exemplu, la frumoasele sunete pe care le scoate o trompetă atunci când suflă compozitorul în intrument. Asemenea trompetei au fost slujitorii lui Dumnezeu, scriitorii Bibliei, care au fost pătrunşi de suflul lui Dumnezeu, fiind insuflaţi de Duhul Sfînt.
O femeie îşi aşezase taraba cu fructe lîngă un pod. Cînd nu avea clienţi citea din Biblie. Într-o zi un client a întrebat-o: „Ce carte citiţi dumneavoastră tot timpul?“. „Această carte este Biblia, cuvîntul lui Dumnezeu,“ i-a răspuns ea. „Bine, dar ce dovadă ai că în Biblie este cuvântul lui Dumnezeu? Cine ţi-a spus?“. Atunci femeia i-a spus: „El însuşi!“ „Păi, cum adică, a vorbit Dumnezeu cu dumneata personal?“. Pe moment femeia a rămas puţin dezorientată, dar apoi uitîndu-se spre cer, i-a arătat aceluia soarele şi l-a întrebat: „Domnule, poţi să-mi dovedeşti că acela este soarele?“ „Desigur, i-a răspuns omul, cea mai bună dovadă este că îmi dă lumină şi mă încălzeşte“. „Adevărat, acesta este răspunsul, însă este valabil şi pentru întrebarea pe care mi-aţi pus-o. Dovada că în Biblie se află cuvântul lui Dumnezeu este faptul că îmi dă lumină şi căldură în suflet“.
Şi într-adevăr, citind din Biblie o singură pagină, un verset şi chiar un singur rând, unui om i se poate schimba în sens pozitiv tot mersul vieţii, începând din acea clipă.
Acesta a părăsit Biserica Ortodoxă şi între anii 1921-1924 a tradus Biblia, nu după texte originale, ci după texte engleze, franceze şi germane. Apărută într-o formă grafică deosebită, Biblia Cornilescu este folosită astăzi de majoritatea sectelor care o revizuiesc aşa cum le dictează interesul. Este o traducere intenţionat greşită, şi menţionăm mai jos numai cîteva diferenţe:
1. Pe copertă nu are cruce. Dar atenţie, mai nou, unele culte religioase pun şi crucea pe copertă pentru a ne amăgi să citim biblia lor.
2. Apoi, deschidem la prima pagină şi acolo ne uităm dacă scrie:
„Tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Cu aprobarea Sfîntului Sinod.“
Dacă scrie aşa, este ortodoxă. Dacă nu are acest gir, este de la alte culte religioase.
3. Cele mai multe Biblii ale cultelor religioase au cuprinsul la început, pe când în bibliile ortodoxe, el se află la sfârşitul cărţii.
4. Biblia ortodoxă are în cuprinsul Vechiului Testament 53 de cărţi, iar Biblia de la cultele religioase are în cuprinsul Vechiului Testament 39 de cărţi.
Deci din nou apare o diferenţă între ele.
5. Căutăm în Biblie la capitolul cu Psalmi, luând spre exemplu Psalmul 50, vom observa că este totalmente diferit. Şi nu numai acest psalm nu corespunde; şi cu ceilalţi situaţia este aceeaşi.
6. În Biblia cultelor religioase, la Psalmul 96:7, scrie: „Sunt ruşinaţi toţi cei ce slujesc icoanelor, şi cari se fălesc cu idolii“.
Iată, cultele religioase au înlocuit cuvântul „chipuri cioplite“ cu alt cuvânt - „icoane“. Au făcut aceasta pentru a condamna cinstirea Sfintelor Icoane, însă trebuie reţinut un lucru: pe vremea aceea (în timpul împăratului David) nu existau icoane şi nici nu ar fi putut exista, fiindcă Iisus Hristos încă nu se născuse, nu luase trup din Fecioara Maria.
În Noul Testament, la ortodocşi, scrie: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, LOGODNICA ta“ (Matei 1:20).
În Noul Testament, la cultele religioase (adeventişti, baptişti, evanghelişti, iehovişti...), scrie: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, SOŢIA (NEVASTA) ta“ (Matei 1:20).
Noi ştim foarte bine că, Maica Domnului este Pururea Fecioară. Ea nu a fost soţia sau nevasta cuiva. Acest cuvînt, soţie sau nevastă, este o hulă la adresa Maicii Domnului.
OARE EXISTĂ ŞI OAMENI CARE NU CRED CĂ BIBLIA A FOST SCRISĂ SUB INSPIRAŢIA DUHULUI SFÂNT?
Există oameni care nu cred că Biblia a fost scrisă sub inspiraţia
Duhului Sfânt. Ori, iată ce ne spune Sfîntul Apostol Pavel: | „Toată | |
Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre | ||
mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate“ | ||
(2 Timotei 3: 16). | Cum a grăit Duhul Sfînt prin gura acestor autori ai |
exemplu, la frumoasele sunete pe care le scoate o trompetă atunci când suflă compozitorul în intrument. Asemenea trompetei au fost slujitorii lui Dumnezeu, scriitorii Bibliei, care au fost pătrunşi de suflul lui Dumnezeu, fiind insuflaţi de Duhul Sfînt.
O femeie îşi aşezase taraba cu fructe lîngă un pod. Cînd nu avea clienţi citea din Biblie. Într-o zi un client a întrebat-o: „Ce carte citiţi dumneavoastră tot timpul?“. „Această carte este Biblia, cuvîntul lui Dumnezeu,“ i-a răspuns ea. „Bine, dar ce dovadă ai că în Biblie este cuvântul lui Dumnezeu? Cine ţi-a spus?“. Atunci femeia i-a spus: „El însuşi!“ „Păi, cum adică, a vorbit Dumnezeu cu dumneata personal?“. Pe moment femeia a rămas puţin dezorientată, dar apoi uitîndu-se spre cer, i-a arătat aceluia soarele şi l-a întrebat: „Domnule, poţi să-mi dovedeşti că acela este soarele?“ „Desigur, i-a răspuns omul, cea mai bună dovadă este că îmi dă lumină şi mă încălzeşte“. „Adevărat, acesta este răspunsul, însă este valabil şi pentru întrebarea pe care mi-aţi pus-o. Dovada că în Biblie se află cuvântul lui Dumnezeu este faptul că îmi dă lumină şi căldură în suflet“.
Şi într-adevăr, citind din Biblie o singură pagină, un verset şi chiar un singur rând, unui om i se poate schimba în sens pozitiv tot mersul vieţii, începând din acea clipă.