DOAMNE, TE ÎNTREB!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Eliana Popa

Doamne-mi plec genunchiul, ruga mea-Ți grăiesc,

Să ridici din moarte, neamul românesc!

Fiindcă-și doarme somnul parcă prins de-o vrajă,

Legănat de bezna ce l-a prins în mreajă.

În ce primăvară, Doamne, ne-om trezi?

Și-n ce dimineață se va face zi?

Câte jertfe, Doamne, trebuie a duce,

Neamul meu, de veacuri, răstignit pe Cruce?

Doamne, Te-ai ascuns într-un infinit?

Supărat ești, Doamne, că Te-am răstignit!

Iartă-ne și lasă Mila Ta să vie

Să dezlegi blestemul de pe-a noastră glie.

Rupe, Doamne, vraja, dă-ne iar putere

Să plătim tributul care ni-l vei cere.

Să urcăm Golgota spre crucificare,

Îmbrăcați în haina cea de sărbătoare.

Mame-nlăcrimate lângă noi să urce,

Să își plângă fiii la picior de cruce.

Lacrimile lor să ne fie nouă

Giulgiu străveziu ca țesut din rouă.

Doamne, eu, nimicul, Te-ntreb cu durere,

Neamul meu, urca-va către Înviere?

Ne mai vindeci, Doamne, aripile frânte,

Să urcăm spre Tine, zările abrupte?