Bucuria mea, diavolul PROPUNE, dar NU IMPUNE, diavolul ISPITESTE, dar NU SILESTE!
Sfantul Parinte, Efrem Filotheiul, compara ispitele cu niste furtuni pe marea vietii si zice asa: “ISPITELE, sunt ca furtunile de pe mare; in vremea furtunii lemnele si murdariile din mare sunt aruncate afara, iar marea se curateste si devine linistita.
Prin ispite se face curatirea, apropierea de Dumnezeu, infierea duhovniceasca; la urma, omul devine un mic Dumnezeu dupa Har. Dar sa-L rugam pe Domnul sa scapam de ispita din ingaduinta Sa, pentru ca atunci mantuirea omului atarna de un fir de ata. Harul experientei de dupa ispita are valoare mult mai mare decat Harul care vine si se face din multumire si fericire, fiindca, acest Har pleaca peste putin timp, pe cand Harul experientei ramane toata viata omului."
Si in chip minunat, despre NECAZURI, Sfintitul Monah, Agapie Criteanul, spune ca ele sunt arvuna darului viitor: “Sa stii si aceasta: ca atunci cand voieste Domnul sa inalte un suflet la mai inalte lucruri, il pregateste cu tanguiri, intristari si necazuri ale duhului, si rele patimiri ale trupului, ca sa-l invredniceasca darurilor Lui.
Voieste totdeauna a merge inainte aceasta cumplita iarna, plina de ploi si de furtuni, pe urma sa vina “vara darurilor” plina de flori si de roade si de daruiri ale dumnezeiescului Duh. Si cu cat vor fi darurile mai mari, cu atat trebuie sa fie si necazurile mai grele, pentru ca de aceea vin mai inainte.
Asadar, sa nu se mahneasca cineva, nici sa se amarasca cand le patimeste, ci mai ales sa se bucure, fiindca, ele sunt semnul si arvuna darului viitor de care il va invrednici Domnul”.
El, ne-a spus clar: “In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 
.„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“