Te rog, nu mă grăbi,
Coboară din icoane
Să fii aici când voi muri !
În casa mea săracă
Mai am un colţ de pâine,
Dar cine s-o împartă
Celor ce-or plânge mâine ?
Copii-i-mi sunt departe
S-au dus la casa lor,
Doar Tu îmi eşti aproape
Veghează-mă când mor !
Şi să le spui apoi
Când voi veni la Tine,
Cât am ţinut la ei
Atâtea nopţi, atâtea zile !
Că i-am iertat pe toţi,
Că m-am iertat pe mine,
Te rog din suflet să îi ierţi
Când uită uneori de Tine !
Doamne, nu-i vina lor
O ştii atât de bine,
Bătrânul nu-i de ajutor
Puterile, îi sunt puţine !
Şi dă-le lor puterea
Să mai găsească-n Tine,
Un leac pentru durerea
Celor ce-au plâns ca mine !
Că toţi părinţii mor
Şi nimeni nu e veşnic,
Dar să nu dai copiilor
Destinul unui pustnic !
Copii lor să vină
În casa lor săracă
Că i-au ţinut de mână
Când învăţau să meargă …
Autor...DORIN DUMITRIU