Rugăciunea unui suflet...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Încet...incet ....candela arde..

Miroase a smirna și tămâie ..

Mi-aplec genunchii ...o..Iisuse..

Ascultă a mea...rugăciune..

Te rog...Iisuse..ia în pază..

Pe toti pe care îi iubesc..

Si dăruiește sănătate..

Celor ...ce bolesc...

Sterge lacrima ce curge..

Pe obrazul.... întristat...

Adu iarăși la lumină..

Pe cel ce s-a îndepărtat...

Ocrotește toti orfanii...

Văduvele și bătrânii...

Adu pacea pe pământ..

Liniștea în suflet ...când..

Cu,, furtuni"...aruncă...unii.

Iară mie...păcătoasa..

Dă-mi iertare si putere..

Ca să scriu în suflete..

De iubire...de iertare...

Dă-mi putere să pot duce..

Crucea ce mi-ai dăruit..

Si in furtunile vieții...

Fi Cârmaciul meu...iubit.

Maria Pintecan...

Seara si noapte binecuvântată ...dragii sufletului meu..

Nu uitați de rugăciune...