O, DOAMNE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Eliana Popa

Aș îndrăzni, Hristoase, să Te rog,

Să ne mai rabzi! Dar parcă-mi e rușine

Când îl privesc pe omul ce, deloc

Nu-și mai ridică, Doamne, ochii către Tine!

Și spini au înflorit în pieptul lor

Din care-Ți împletesc cu sârg cununi

Și cuiele se oțelesc de zor

Și iadul își trimite legiuni!

Privesc la Chipu-Ți Sfânt si mă-nfior,

De nepăsarea care-mbracă omenirea,

Iar rănile-Ți de cui și-n mine dor

Privind cum răul își întinde stăpânirea.

O, Doamne, poate ne mai rabzi un pic!

Înainte de-a deschide si ultima pecete,

Nu-s vrednic să Te rog...sunt cel mai mic

De nu strigăm acum, striga-vor mii de pietre!

Și cât de dulce ești, Mărite Doamne,

Dar câți din noi doresc să Te mai guste?

Pentru Iubirea Ta nu mai e foame

Și nici conștiință nu-i ca să ne mustre.

Dar vino, Doamne, iar cu biciu-n mâna!

Și nu-i lăsa să Te mai răstignească

Și nici cununi de spini pe cap să-ți pună

Nici Sfantu-Ți nume să îl mai hulească!

din volumul,, Cu Hristos pe drumul Crucii"