Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
.Mintea mea s-a oprit în Dumnezeu...
.... şi am încetat să mai gândesc la altceva …
...Cât de limpede îmi este că Domnul ne conduce...
...Fără El n-am putea nici măcar gândi binele; de aceea trebuie să ne predăm cu smerenie voii lui Dumnezeu, fiindcă Domnul ne călăuzeşte...
...Toţi ne chinuim pe pământ şi căutăm libertatea, dar puţini sunt cei ce ştiu în ce anume stă libertatea şi unde se găseşte ea...
...Şi eu doresc libertatea şi o caut zi şi noapte...
...Am înţeles că ea este la Dumnezeu şi e dată de Dumnezeu inimilor smerite care s-au pocăit şi şi-au tăiat voia proprie înaintea Lui...
...Celor ce se pocăiesc Domnul le dă pacea Lui şi libertatea de a-L iubi...
...Şi nu e nimic mai bun pe lume decât a iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele...
...In aceasta îşi găseşte sufletul odihna şi bucuria...
...Noroade ale pământului, cad în genunchi înaintea voastră şi vă rog cu lacrimi:..
„Veniţi la Hristos! Eu cunosc iubirea Lui pentru voi. O cunosc şi de aceea strig întregului pământ. Dacă nu cunoşti ceva, cum vei vorbi despre aceasta?”
