Iubiti credinciosi am sa redau in urmatoarele randuri psalmii ce trezesc in sufletul omului cea mai inalta rugaciune catre Dumnezeu si urmati si de psalmul 142 formeaza regasirea Domnului Hristos in cantecele profetice ale sfantului David din a caru-i coapse dupa cuvantul lui Dumnezeu se trage semintia neamului din a carui spita s-a intrupat in pantecele fecioarei Maria Iisus Hristos. Aceasta mare si unica taina a istoriei omenirii care inca nici pana acum nu a fost inteleasa ridica inca din vechime si pana astazi multe semne de intrebare in randul tuturor religiilor si al omenirii. De ce? e o intrebare la care multe ar putea fi raspunsurile insa cel mai aproape de adevar este faptul ca oamenii nu au gandit decat absolut pamanteste, ei s-au asteptat sau au gandit cat se poate de lumesc ca venirea lui "Mesia" se va asemana cu ridicarea unui mare imparat cu ostire multa care va da navala cu un popor numeros si va lua sub robia sa restul de popoare si neamuri care i se vor supune insa realitatea era una cat se poate de dureroasa pentru omenire caci nu de o libertate pamanteasca (fizica) era vorba ci de dezrobirea omului pacatos din cele de dedesubt, de greutatea pacatului ce intrase in oameni prin Adam, de usurarea sufletului si de eliberarea lui din ghearele satanei spre a se inapoia catre Ziditorul sau. E greu intr-adevar ca nici in ziua de azi oamenii nu pot patrunde cu gandul acest adevar, nu pot pricepe aceste cuvinte grele ale iertarii pacatului si mantuirii sufletului, omul intotdeauna se intreaba care lume cealalta? , care judecata?, care iad si rai?, ce eliberare devreme ce traim toti la fel si murim toti la fel? insa cel mai greu de deslusit este faptul ca pe oameni nu îi poti convinge si nu îi poti face sa inteleaga ca adevarul consta in aceasta: ca Dumnezeu si viata vesnica e ceva ce exista dincolo de ceea ce se numeste pamant, lumesc, Dumnezeu si puterea cereasca e ceva legat de o lume a duhurilor pururea vii, e o energie universala ce pe pamant este trimisa in cantitati foarte mici (viata oamenilor care este tot o energie ce se hraneste la randui cu energie spre a fi energie), Tot ceea ce numim Dumnezeu, judecata, iertare este strict vorba de o lume ce nu isi are originea aici pe pamant, ceea ce este vesnic (Dumnezeu) este o materie ce insasi de la propiul statut a trebuit sa se transforme tocmai din lumina pentru ca sa fie lumina, deoarece e lumina, omul dupa ce moare nu duhul a iesit din el ci el insasi in duh adica tu care mori deoarece esti materie pentru ca esti facut din materie nu te transformi ci materia (duhul tau) se intoarce si revine la forma ei initiala, deci in concluzie lumina care s-a facut materie pentru ca toata materia e lumina este defapt intunericul din noi care trebuie sa se faca lumina, ai murit nu te transformi ci revi la starea ta de dinainte din care ai fost transformat in materie caci inainte erai lumina iar acum pe pamant esti intuneric si trebuie sa redevi ceea ce inainte erai lumina. Dumnezeu spune :"Eu sunt lumina lumii" adica lumina (materia) din care s-au facut toate si care este in toate si care daca nu ar mai fi nimic nu ar mai exista de aceea Dumnezeu spune oamenilor: "Imparatia lui Dumnezeu nu vine pe cai cunoscute de catre oameni" adica omul nu poate patrunde cu mintea acolo unde lumina este vesnica si totul inseamna lumina ci omul pamantesc gandeste doar ce e pamantesc, ceea ce vezi aia crezi insa totul e iluzie, tot ce traim e defapt ceea ce credem noi ca traim, Iisus Hristos care e lumina ne zice :"ori ce ve-ti cere rugandu-va, credeti ca lea-ti primit si le veti avea" adica ce incercam sa spun mai devreme ca universul (Dumnezeu) actioneaza intocmai ca un bumerang, un fel de perete stelar care redirectioneaza cererile si faptele noastre inapoi catre noi, in momentul cand tu crezi acel lucru sa stii ca acel lucru pentru tine exista, il ai, e al tau dar daca tu nu crezi in el, totul devine o iluzie, o imaginatie deci nu exista. Asadar in incheierea discutiei nu pot spune decat ca : Dumnezeu care detine controlul materiei se face El insusi materie (om) tocmai ca sa se faca inteles ca exista, ca suntem materia Lui, ca Îi apartinem, deci de aici si pretentia Lui sa fim intocmai cu legea Lui ca noi insine sa fim lege, adica iubeste-L pe El mai mult decat orice fiindca El este totul si pe aproapele ca pe tine insuti pentru ca esti acelasi aluat din aceeasi materie care nu trebuie sa se risipeasca ci impreuna sa formeze lumina. Doamne grea este stiinta insa ferice de cel ce o intelege caci acela te cunoaste cel mai bine. Acum sa ne rugam impreuna acesti psalmi despre care va vorbeam in care iL regasim pe Hristos in rugaciune : " Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.
2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
3. Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
9. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.
1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: „Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii”.
6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
7. Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie." Asteptarea este lunga insa nu va intarzia sa faca dreptate in aceasta lume. Mantuieste Doamne poporulTau si binecuvanteaza mostenirea Ta.