Să arunce primul Piatra

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“,,

(de Eliana Popa)

Tu, cel care vezi păcatul si-l urăsti pe păcătos,

Ia aminte si invată de la Domnul tău, Hristos

Care-a spus cu Sfânta-i gură apărând pe desfrânata :

,,Cel ce-i fără de prihană să arunce primul piatra"

Dacă El n-a pedepsit-o pentru fapta ei văzută,

Nelasându-i să-mplinească, dupa Lege..a ei osândă,

Cum poti tu,iubite frate, ce te crezi mai virtuos

Să te-nalti cu judecata, chiar deasupra lui Hristos ?

Ce-a oprit cu Sfânta-i mâna, pe acei cei ce tineau piatra

Să lovească pe femeie, să-mplinească judecata...

Scris-a pe nisip păcatul, fiecarui ce-o hulea

Si lăsând cu totii piatra au fugit din fața Sa !

Pentru unul care strigă mai cu ură decat toti,

Se apleacă si privindu-l, Domnul scrie, simplu : ,, Hoț"

Pentru toți ce țineau piatra, scris-a cu degetul Său:

,,Ucigas" , ,,tâlhar", ,,fătarnic", ,,hulitor de Dumnezeu" !

Vinovati suntem de-a valma si părtasi la fapte rele,

Că si astazi L-am ucide si i-am da otet si fiere

Căci in lumea asta mare, inca nu s-a mai aflat

Nici un om la fel ca Domnul, fără vină si păcat !

Că femeia de-i iubită, poate, n-ar mai desfrâna,

Iar bogatul de se-ndură, hoțul poate n-ar fura,

Nici credința nu ne-am pierde, dac-am cerceta Scriptura

Cleveteala am opri-o, dacă ne-am inchide gura !

Cerșetori n-ar fi în lume, dac-am împărți din hrană

Nici copii uciși în pântec, dacă ai vrea să-ți spună,,Mamă!"

Nici betivi, nici desfranate, nici un om al nimanui,

Dacă te-ai opri să afli și să vezi necazul lui,

Nici bătrâni plângând amarnic in căsuta lor umilă,

Daca fii lor, azi, domni, ar simți un pic de milă,

Și-ar veni iar la casuta cu mușcate în pridvor,

Cu o pâine și un zâmbet, ostoind al mamei dor !

Și copiii-ar fi mai veseli și cu ochii mai senini

Dacă n-am munci departe, rătăcind printre straini,

Si nici noi n-am plânge singuri, când vedem că pentru bani

Am plecat lasând in urma ai copilariei ani !

Am ajuns ca din mândrie să ne judecăm și Sfinții,

Să uitam învățătura ce-au avut-o și părintii

Care au păstrat în suflet, neatinsă, neschimbată,

Sfânta lor credintă-n Domnul si o dreaptă judecată !

( din volumul de poezii : ,, CU HRISTOS PE DRUMUL CRUCII)