Mi-e dor de Tine, Doamne, îmi este atât de dor...!
Păşesc pe scara vieţii, şi-n loc să urc… cobor.
Pe treptele virtuţii, în loc să cresc… eu scad,
Mă prind din nou cu patos, dar tot greşesc şi cad.
Cum pot zări Lumina, şi-apoi să n-o ating?
Cum să-nţeleg Iubirea, când din iubire plâng?
Întinde-mi braţul Doamne şi-ajută-mă Te rog!
Cum vrei s-ajung la Tine, cu sufletul olog?
Şi cred că poţi de vrei, ajută-mi necredinţei
Durerea să mi-o iei, dând aripi biruinţei.
Căci ştii că suntem slabi, şi nu putem lupta,
Noi ne lăsăm Părinte în Sfântă Voia Ta…!
Silvia Avram