Undeva , într- un sat slujea un preot care obisnuia sa ramană în Biserică cateva ceasuri sa pomenească pomelnice după Liturghie.
Un tanar care lucra la poliție îl oprea de fiecare dată și il punea sa sufle în fiolă.
- Opreste, parinte !
Iar ați băut azi ?
Suflă aici !!
- Domnule Ofițer, m- ati oprit de cateva zile incontinuu ..
Puteți să- mi spuneți , ce aveți cu mine ?
- Da.
Cred că stai în Biserică și bei, nu te rogi.
Ești un mincinos, ca toți popii !
Tot te prid eu !
Prostiți oamenii.
- Bine, spuse preotul.
Ține minte , tinere !
Dacă eu mai suflu astazi, maine nu vei mai sufla tu !
- Mă ameninți ?
Suflă , popă suflă !
După ce a suflat parintele și , iar nu a iesit nimic la fiolă , nervii tanărului erau la maxim.
A doua zi dimineată o femeie a intrat in Biserică și spuse :
- Parinte, Parinte !
Vreau sa vorbesc ceva cu dumneavoastră.
- Da. Spuneți ?!!
- Parinte, soțul meu, agentul de politie, care vă punea fiola nu mai poate respira si doreste să veniți la el.
Zis si facut.
Preotul merse la casa bolnavului si conststă ca tanarul politist nu mai putea respira deloc ...
Atunci preotul il intrebă ce a făcut de a ajuns așa ?
Insă el privea speriat pe preot. Nu putea inspira și expira bine .
Scrise pe o foaie un cuvant:
"Iartă- mâ, parinte."
In acel moment preotul luă epitrahilul si citi rugăciuni pentru sănătate , apoi il marturisi, facand și rugaciunea dezlegare. Îl împartăși cu Sfintele Taine și îi lasă o carte de rugăciuni.
Insa pacientul dadea afirmativ din capul său, caci in rest nu putea vorbi absolut deloc.
Preotul ceru o lumanare si - i spuse :
- Vezi această lumanare ?
Vă rog să faceți această rugaciune: "Doamne, Iisuse Hristoase , iartă- mă."
Apoi sa stingeti lumanarea sufland.
Incet si cu răbdare , bolnavul a inceput sa spună rugăciunea, apoi aprindea lumanarea, se ruga si sufla din nou.
Facea zilnic acest efort . De multe , multe ori...
A durat mai bine de 3 luni , apoi a reusit să sufle din nou foarte tare si a resimtit in suflet o mare bucurie.
A strigat pe sotia lui si a rugat-o sa cheme preotul la el.
-Parinte, Parinte am inceput din nou sa am putere si sa rasuflu, spuse tanarul .
Am vindecat plamanii.
- Nu , nu ai vindecat plamanii, ci sufletul.
Te rog cand te faci bine sa vii la biserică sa vorbim.
După cateva zile tanarul intră in biserica smerit si spuse:
DOAMNE, IISUSE ,
IARTĂ- MĂ !
Iară si iară rostea această rugăciune.
Se vindecă de această neputință si luă calea Bisericii.
Devenise paraclisier in Biserica satului si după el veniră si familia si mulți prieteni care inainte radeau de preot prin glumele pe care le spunea tanarul agent.
Dacă stateai langă el , il auzea- i rar si constant respirand si șoptind: Iisuse, iartă- mă.
Iisuse, iartă- mă.
Nu a mai durat mult timp și fostul agent a avut un mare necaz. Soția lui a murit intr- un accident rutier.
Așa tanarul casatorit, dar fara copii a luat blagoslovenie de la duhovnicul său și a plecat pentru totdeauna în Muntele Athos la liniște.
( întamplare reală istorisită de un preot ortodox din Venezuela, Caracas)