Ce folos are omul din toata truda lui cu care se trudeste sub soare?
Un neam trece si altul vine, dar pamantul ramane totdeauna! Soarele rasare, soarele apune si zoreste catre locul lui ca sa rasara iarasi. Vantul sufla catre miazazi, vantul se intoarce catre miazanoapte si, facand roate-roate, el trece neincetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg in mare, dar marea nu se umple, caci ele se intorc din nou la locul din care au plecat. Toate lucrurile se zbuciuma mai mult decat poate omul sa o spuna: ochiul nu se satura de cate vede si urechea nu se umple de cate aude. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a intamplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare” (Eccleziastul 1:2-9).
Bucuria mea, toate vor trece si intru nimic se vor preface, dar lucrarea facuta pentru slava lui Dumnezeu, toata osteneala, toata zdroaba ta, adica, MILOSTENIA, POSTUL, RUGACIUNILE, JERTFA PENTRU APROAPELE TAU, ... vor ramane impreuna cu sufletul tau si vei dobandi viata vesnica, Imparatia lui Dumnezeu.
Bucuria mea, toate vor trece si intru nimic se vor preface, dar lucrarea facuta pentru slava lui Dumnezeu, toata osteneala, toata zdroaba ta, adica, MILOSTENIA, POSTUL, RUGACIUNILE, JERTFA PENTRU APROAPELE TAU, ... vor ramane impreuna cu sufletul tau si vei dobandi viata vesnica, Imparatia lui Dumnezeu.