DIAMANTE DUHOVNICESTI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

"Cand ne rugam in fata icoanelor lui Dumnezeu, trebuie sa fim cu inima infranta. Noi, ne infatisam insa, cu egoism si cu inimile reci, adica, doar ne facem datoria. 

De exemplu, citim Rugaciunile de seara, fara sa varsam o lacrima si fara simtamantul unei adevarate vinovatii. Omul trebuie sa fie intotdeauna cu ochii in lacrimi, vazand bunatatile pe care Dumnezeu i le ofera si intotdeauna trebuie sa-i multumeasca.

 Daca insa omul va fi pacalit si va crede ca tot ce a făcut este meritul lui, va veni si ziua in care adevarul, va iesi ca firul de par din aluat si va fi umilit.

 Fiecare ispita si suferinta in viata omului este si o calire, o slefuire. Este o pilire, care slefuieste o anormalitate a sufletului lui pentru a-l face potrivit pe acesta pentru Imparatia cerurilor. 

Cu smerenie sa primesti toate si nu ca si cum ti s-ar cuveni ceva. Sa te consideri pe tine insuti nevrednic pentru a primi, si atunci, in ochii lui Dumnezeu, esti vrednic sa primești..." 

(DIAMANTE DUHOVNICESTI, Din omiliile lui Dimitrie Panagopoulos).

Bucuria mea, iti urez: NOAPTE BUNA! ODIHNA PLACUTA! SOMN USOR, cu inger tare pazitor, de la al nostru Iisus Hristos, Mantuitor!


                                                                                                                               Amin si Aliluia!

                                                                                                                                                            Preot Ioan 🛎.