Doamne Iisuse Hristoase

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești întru cele înalte cu Tatãl și ești purtat pe aripi de Heruvimi și cântat de Serafimi, care în zilele venirii Tale în trup ai binevoit pentru a noastrã mântuire a ședea pe mânzul asinei și ai primit binecuvântarea pruncilor, ai venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului, mai înainte cu șase zile de patima cea de bunã voie, ca sã mântuiești lumea prin Cruce, prin îngroparea și învierea Ta!

Și precum atunci oamenii, care ședeau în întuneric și în umbra morții, având ramuri de copaci și stâlpãri de finic Te-au întâmpinat pe Tine, Fiul lui David, mãrturisinduTe, tot așa și pe noi, care acum în aceastã zi de înainte prãznuire, purtând în mâini stâlpãri și ramuri de copaci, pãzește-ne și ne mântuiește. Și precum acele popoare și copii Ți-au adus Osana!, învrednicește-ne și pe noi sã Te slãvim, în psalmi și cântãri duhovnicești, cu suflete curate și buze neîntinate, în aceste zile ale patimilor Tale, și sã dobândim, fãrã de osândã, a ne împãrtãși de bucuria, Sfintei Învierii Tale, și sã cântãm și sã proslãvim Dumnezeirea Ta, împreunã cu ce Cel fãrã de început al Tãu Pãrinte și cu Preasfântul și Bunul și de viațã Fãcãtorul Tãu Duh, acum și pururea și în vecii, vecilor. Amin!