Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Un bunic evlavios si ajuns la o varsta foarte inaintata, era inconjurat de multi nepoti si stranepoti si le povestea multe intamplari cu talc din viata sa.
Nepotii erau foarte entuziasmati de toate intamplarile prin trecuse bunicul lor. La un moment dat, unul dintre nepoti care era mai mare l-a intrebat:
– Cum ai reusit, bunicule, sa treci prin razboaie, prin atatea necazuri si lipsuri, si cum ti-ai pastrat, intodeauna, aceasta stapanire de sine si acest echilibru cu care ne uimesti si acum?
– Ei bine dragii mei! raspunse el. Sa stiti ca, eu, intotdeauna am fost atent cu ochii mei, ca TOT RAUL DIN LUME PATRUNDE IN INIMA OMULUI, PRIN SIMTURI SI MAI ALES PRIN VAZ.
Cand eram si eu mic ca voi, preotul din sat m-a invatat sa fac trei lucruri in fiecare zi, cand plec de acasa:
Intai, sa-mi ridic privirea spre cer si gandul la Dumnezeu, ca sa-mi aduc aminte ca de acolo de sus, El ma vegheaza. Dumnezeu, este cel mai important in viata mea si spre El trebuie sa-mi indreapt toata silinta si putinta.
Al doilea, sa-mi plec ochii spre pamant si sa privesc la cat de putin loc am nevoie pentru a-mi gasi si eu acolo mormantul.
Si in al treilea rand, sa privesc de jur imprejur, la multimea de oameni care patimesc mai rau decat mine, la toti aceia care sunt bolnavi: ciungi, ologi. orbi, surzi, muti, nevoiasi sau lipsiti de adapost.
In felul acesta am trecut, in viata, prin toate suferintele, le-am indurat fara cartire, si am trait multumit si in pace cu lumea intreaga si cu Bunul Dumnezeu.
http://bisericasfintilorpetrusipavel.blogspot.ro/
Un bunic evlavios si ajuns la o varsta foarte inaintata, era inconjurat de multi nepoti si stranepoti si le povestea multe intamplari cu talc din viata sa.
Nepotii erau foarte entuziasmati de toate intamplarile prin trecuse bunicul lor. La un moment dat, unul dintre nepoti care era mai mare l-a intrebat:
– Cum ai reusit, bunicule, sa treci prin razboaie, prin atatea necazuri si lipsuri, si cum ti-ai pastrat, intodeauna, aceasta stapanire de sine si acest echilibru cu care ne uimesti si acum?
– Ei bine dragii mei! raspunse el. Sa stiti ca, eu, intotdeauna am fost atent cu ochii mei, ca TOT RAUL DIN LUME PATRUNDE IN INIMA OMULUI, PRIN SIMTURI SI MAI ALES PRIN VAZ.
Cand eram si eu mic ca voi, preotul din sat m-a invatat sa fac trei lucruri in fiecare zi, cand plec de acasa:
Intai, sa-mi ridic privirea spre cer si gandul la Dumnezeu, ca sa-mi aduc aminte ca de acolo de sus, El ma vegheaza. Dumnezeu, este cel mai important in viata mea si spre El trebuie sa-mi indreapt toata silinta si putinta.
Al doilea, sa-mi plec ochii spre pamant si sa privesc la cat de putin loc am nevoie pentru a-mi gasi si eu acolo mormantul.
Si in al treilea rand, sa privesc de jur imprejur, la multimea de oameni care patimesc mai rau decat mine, la toti aceia care sunt bolnavi: ciungi, ologi. orbi, surzi, muti, nevoiasi sau lipsiti de adapost.
In felul acesta am trecut, in viata, prin toate suferintele, le-am indurat fara cartire, si am trait multumit si in pace cu lumea intreaga si cu Bunul Dumnezeu.
http://bisericasfintilorpetrusipavel.blogspot.ro/