Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Bucuria mea, frumoase si de mare folos ne sunt pe “scara mantuirii”, versurile Mariei Luca:
"Cand vorbe nerostite iti zbuciuma fiinta,
Si vin multimi de soapte sa-ti zdruncine credinta,
Si cand tacerea doare, mai tare ca o rana,
Iar tu esti singur, singur si nebagat in seama,
Cand spinii fara numar, pe cale te-au ranit,
Si leagan ti-e oftatul si esti dispretuit,
RIDICA-TE! NU-I STAREA TA,
SA FII IAR INTRISTAT!
Ai pe Hristos, ce vesnic te-a vegheat!
In fata Lui sa te inchini,
S-aduci povara grea,
Si-ai sa cunosti iubirea, ce El ti-o poate da!".
Asadar, CREDINTA, NADEJDE si DRAGOSTE!
Legatura lor intima, se explica de fapt prin izvorul lor comun: DUMNEZEU.
Pe “SCARA MANTUIRII”, CREDINTA, face inceputul, NADEJDEA, zideste, iar IUBIREA, desavarseste. Am putea asemana CREDINTA, cu STALPUL DE FOC care a condus poporul ales prin pustie, dupa iesirea din robia lui Faraon, NADEJDEA, cu MANA dupa care poporul evreu isi ridica ochii la cer, iar IUBIREA, cu CHIVOTUL LEGII, care i-a condus pe evrei prin pustie pana in Tara fagaduita.
Chivotul Legii, prefigureaza mai intai Templul Domnului din Ierusalim, iar in chip desavarsit Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, in care iubirea se manifesta plenar, indeosebi in Taina Sfintei Euharistii. Asadar: “Aveti credinta in Dumnezeu” (Marcu 11:22), fiindca: “Cei ce nadajduiesc in Dumnezeu, sunt ca muntele Sionului, in veac nu se vor clatina” (Psalm 124:1).
Amin si Aliluia!
Preot Ioan .
Bucuria mea, frumoase si de mare folos ne sunt pe “scara mantuirii”, versurile Mariei Luca:
"Cand vorbe nerostite iti zbuciuma fiinta,
Si vin multimi de soapte sa-ti zdruncine credinta,
Si cand tacerea doare, mai tare ca o rana,
Iar tu esti singur, singur si nebagat in seama,
Cand spinii fara numar, pe cale te-au ranit,
Si leagan ti-e oftatul si esti dispretuit,
RIDICA-TE! NU-I STAREA TA,
SA FII IAR INTRISTAT!
Ai pe Hristos, ce vesnic te-a vegheat!
In fata Lui sa te inchini,
S-aduci povara grea,
Si-ai sa cunosti iubirea, ce El ti-o poate da!".
Asadar, CREDINTA, NADEJDE si DRAGOSTE!
Legatura lor intima, se explica de fapt prin izvorul lor comun: DUMNEZEU.
Pe “SCARA MANTUIRII”, CREDINTA, face inceputul, NADEJDEA, zideste, iar IUBIREA, desavarseste. Am putea asemana CREDINTA, cu STALPUL DE FOC care a condus poporul ales prin pustie, dupa iesirea din robia lui Faraon, NADEJDEA, cu MANA dupa care poporul evreu isi ridica ochii la cer, iar IUBIREA, cu CHIVOTUL LEGII, care i-a condus pe evrei prin pustie pana in Tara fagaduita.
Chivotul Legii, prefigureaza mai intai Templul Domnului din Ierusalim, iar in chip desavarsit Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, in care iubirea se manifesta plenar, indeosebi in Taina Sfintei Euharistii. Asadar: “Aveti credinta in Dumnezeu” (Marcu 11:22), fiindca: “Cei ce nadajduiesc in Dumnezeu, sunt ca muntele Sionului, in veac nu se vor clatina” (Psalm 124:1).
Amin si Aliluia!
Preot Ioan .