Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Bucuria mea, cat de minunat si de neuitat este cuvantul lui Dumnezeu: “Sa nu stie stanga ta, ce face dreapta ta” (Matei 6:3).
Aceasta o putem numi si discretie, iar acest cuvant are doua sensuri:
1. Discret este omul care stie sa pastreze o taina, un secret.
2. Discret, este omul retinut in vorbe, in actiuni, care nu atrage atentia.
Vamesul, cu toata pacatosenia pe care o marturisea (pacatosenie reala, poate), s-a rugat intr-un loc retras, fara vorbe multe ci cu lacrimi, zicand doar: “Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!” Mantuitorul spune ca vamesul s-a intors la casa lui “mai indreptat” decat fariseul.
Cuvantul “mai indreptat”, aici are sensul de mantuit. Cat de placut este inaintea lui Dumnezeu omul discret! Chiar si noua oamenilor ne sunt dragi acei oameni care fac cu discretie orice lucru, fie ca sunt veseli, fie ca sunt tristi... si mai ales cand se roaga. Sfantul Apostol Pavel (in 1 Corinteni 7:29-31), ne indeamna sa le facem pe toate ca si cum nu le-am face, discret, fara zgomot, fara vaicareala, fara sa atragem atentia, adica, tainic, delicat, cu deplina smerenie!
Un proverb zice asa: “Un minut de discretie, valoreaza mai mult decat o ora de intelepciune”.
Auziti?
Discretia preferata intelepciunii!
Iar un alt proverb, spune despre cei potrivnici smereniei ca “indiscretii nu au loc nici un iad”. Asadar, putem spune ca discretia, este un minunat detaliu al smereniei, foarte importanta pe “scara virtutilor”.
Sa implinim si noi indemnul la discretie, cu nadejdea ca dupa fiecare Sfanta Liturghie ne vom intoarce “mai indreptati la casa noastra”, iar la apusul vietii noastre pamantesti, mantuiti, adica, invredniciti de a intra in Imparatia lui Dumnezeu.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan .
Bucuria mea, cat de minunat si de neuitat este cuvantul lui Dumnezeu: “Sa nu stie stanga ta, ce face dreapta ta” (Matei 6:3).
Aceasta o putem numi si discretie, iar acest cuvant are doua sensuri:
1. Discret este omul care stie sa pastreze o taina, un secret.
2. Discret, este omul retinut in vorbe, in actiuni, care nu atrage atentia.
Vamesul, cu toata pacatosenia pe care o marturisea (pacatosenie reala, poate), s-a rugat intr-un loc retras, fara vorbe multe ci cu lacrimi, zicand doar: “Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!” Mantuitorul spune ca vamesul s-a intors la casa lui “mai indreptat” decat fariseul.
Cuvantul “mai indreptat”, aici are sensul de mantuit. Cat de placut este inaintea lui Dumnezeu omul discret! Chiar si noua oamenilor ne sunt dragi acei oameni care fac cu discretie orice lucru, fie ca sunt veseli, fie ca sunt tristi... si mai ales cand se roaga. Sfantul Apostol Pavel (in 1 Corinteni 7:29-31), ne indeamna sa le facem pe toate ca si cum nu le-am face, discret, fara zgomot, fara vaicareala, fara sa atragem atentia, adica, tainic, delicat, cu deplina smerenie!
Un proverb zice asa: “Un minut de discretie, valoreaza mai mult decat o ora de intelepciune”.
Auziti?
Discretia preferata intelepciunii!
Iar un alt proverb, spune despre cei potrivnici smereniei ca “indiscretii nu au loc nici un iad”. Asadar, putem spune ca discretia, este un minunat detaliu al smereniei, foarte importanta pe “scara virtutilor”.
Sa implinim si noi indemnul la discretie, cu nadejdea ca dupa fiecare Sfanta Liturghie ne vom intoarce “mai indreptati la casa noastra”, iar la apusul vietii noastre pamantesti, mantuiti, adica, invredniciti de a intra in Imparatia lui Dumnezeu.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan .