TE ȘTIAM, HRISTOASE DOAMNE..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Te știam, Hristoase Doamne,
Te știam de mititel,
Căci duminica bunica
Ne spunea cu bucurie:
"Azi ne întâlnim cu El"!

Și scoțându-ne din curte,
Fiind noi mai mulți nepoți,
Ne porneam pe ulicioară,
Întâlnind bătrâni și tineri
Ce veneau la Tine toți..

Și intram, Hristoase Doamne,
Rușinoși în casa Ta
Unde se vorbea de Tine,
Iar la strana din absidă
Despre Tine se cânta..

Te vedeam în orice parte
Ochii mei îi îndreptam..
Toate sfintele icoane
Mi Te arătau pe Tine..
Tare mă mai minunam!..

Și Părintele la urmă
Ce frumos mai predica..
Parcă Te vedeam aievea,
Prefăcând în forme vorba
Ce ieșea din gura sa!

Dar și lumea, Doamne Sfinte..
Parcă toți Îți semănau..
Oamenii de "altădată",
Ce 'naintea Epiclezei
Sărutare își dădeau..

Te-am știut, Iisuse Doamne,
Te-am știut de mic copil,
Căci de la bunici credința
Am deprins-o în vacanțe,
În sătucul lor umil..