Pagini

joi, 9 ianuarie 2020

CALEA CĂTRE VEȘNICIE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru
Calea către veșnicie
De dureri și plâns e plină;
Sufletul spălat cu lacrimi
Se îmbracă în lumină.
Pe Golgota vieții noastre
Toți avem de dus o cruce..
Fericit e omul care
Cu răbdare și-o va duce!
Când necazul te lovește
Nu te amărî, creștine:
Dumnezeu nu te urăște,
Nici nu a uitat de tine,
Ci te trece prin cuptorul
Care-ți arde vechea fire,
Pregătindu-ți haină sfântă
Pentru viața-n nemurire!
Uită-te la Domnul nostru
Cum coboară din tărie,
Se îmbracă-n firea noastră,
Om fiind pe veșnicie,
Însă vezi această fire
Cum Și-o trece prin durere,
Pregătind-o pe Golgota
Pentru Sfânta Înviere..
Orice rană ce-a primit-o
I-a pricinuit cunună
Și I s-a trimis din ceruri
Haina Duhului cea bună.
Carnea Sa de bici mușcată
Și de cui de fier străpunsă
S-a sfințit în întregime,
Căci de har a fost pătrunsă!
Deci aceasta este calea
Tuturor spre veșnicie:
Lacrimi, plânsuri și suspine
Totdeauna or să fie,
Dacă vrem ca laolaltă
Cu toți fiii Învierii
Să împărățim cu Domnul,
Plini de Duhul înfierii..