Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
( de Eliana Popa)
Povestea un sfânt părinte într-o scriere mai veche,
Că trăia un om bogat ce-n ținut n-avea pereche !
Cheltuia fără măsură pentru pofte păcătoase,
Pentru îndulciri trupești , pentru straiele frumoase .
Și tot aruncând cu banii, poftele mai mult creșteau,
Iar averea lui și banii zi de zi se-mpuținau !
Până se trezi bogatul, într-o zi, sărac lipit
Fără niciun ban in pungă și de oameni părăsit !
Focul patimilor sale incă-l stăpâneau aprinse,
Se-ntreba de unde bani, ca să poată a fi stinse ?
Și se hotărî atunci mistuit de focul lor,
Să pornească-n mare grabă la un mare vrăjitor !
A pornit la drum, săracul , într-o seară...mintenaș,
Dar cel rău îi iese-n cale luând chip de brav ostaș.
Căci pustiu era drumeagul de la marginea pădurii
Și vicleanul îi grăiește cu un râs în colțul gurii :
,, - Eu sunt cel pe care-l cauți ! Și-ți voi da averi și faimă,
Îți voi împlini dorințe , tot ce vrei...însă, ia seamă !
Că-mi vei scrie cu-al tău sânge , dacă vrei să-ți fie bine ,
Că te lepezi de Hristos și că te unești cu mine!"
Și-a făcut cu dracul târgul...n-a mai judecat sărmanul,
Că se leapădă de Domnul și se vinde la vicleanul.
A luat cel rău zapisul și apoi i-a împlinit
Toată pofta lui și voia, precum i-a făgăduit !
Îl urma ca umbra dracul... și-l tot îndemna la rău
La petreceri și oriunde a poftit cu trupul său ..
Dar s-a întâmplat odată ( așa zice-n povestire)
Să zărească pe o stradă o micuță mănăstire !
Și-a văzut nefericitul ( și-a simțit o groază mare)
Că-l privea dintr-o icoană Preacurata Născătoare ..
Și atunci și-a amintit cu durere și regret ,
C-are sufletul vândut pentru traiul cel deșert !
Diavolul, văzând cu teamă ,unde omul s-a oprit,
A scrâșnit din dinți și-ndată cu mânie l-a lovit :
,, - Să nu îndrăznești cumva să privești către Fecioară,
Că pe mulți i-a smuls din gheară-mi și i-a tras din iad afară !
Și de-ai să-mi incalci porunca ,te voi omorî sărmane!
Aruncându-te degrabă, unde-s veșnicele cazne !"
Rău s-a întristat bogatul și a cumpănit in minte,
Să înalțe către Maica rugăciunea lui fierbinte!
Căci pe mulți i-a ajutat și i-a scos din grele patimi.
Și a alergat degrabă cu regrete și cu lacrimi :
,,- Miluiește-mă, Stăpână , izbăvește-mă de rău !
Rupe tu zapisu-n care l-am trădat pe Dumnezeu !
Necuprinsă-ți este mila...vin și eu acum la tine,
Să mă izbăvești de demon ,să-ți pleci ochii și spre mine !"
Clocotea afară, dracul, făcea multă tulburare,
Dar înfricoșat de chipul Prea Curatei Născătoare,
A strigat către bogat ca turbat, cu ciudă multă :
,, - M-a silit să plec, Fecioara ! M-ai trădat...însă ascultă!
Voi păstra zapisu-acesta pân' la Dreapta Judecată !
Vei fi dat în a mea mână și osânda-ți va fi plată !
Că de bunăvoie iată, de Hristos te-ai lepădat,
Judecata Lui e dreaptă pentru toți ce L-au trădat!"
A pierit apoi vicleanul ca un fum din fața porții,
Iar bogatul se ruga și se da de ceasul morții!
Și de marea lui căință se înduioșau și sfinții
Si-ațipi un pic sărmanul ,dar văzu cu ochii minții,
Cum Fecioara maiestuoasă îi grăiește cu mânie :
,, - Tu te-ai lepădat de Domnul ! Sti îmi ceri iertare mie ? "
,, - O, Preasfântă Născătoare,cad în fața ta smerit !
Fiul Tău și Domnul nostru, pentru cin' s-a răstignit ?
A venit pentru tâlhar , pentru orb, pentru lepros.
Și-a murit pe Sfânta Cruce pentru omul păcătos !
Și mărturisesc acum , vai și-amar de capul meu,
Căci mai rău decât aceștia sunt Măicuță Sfântă,eu!
Daca i-a iertat pe-aceștia cu iubirea Sa cea mare,
Când nu te aveau pe tine Maică și Mijlocitoare,
Cu atât mai mult eu ,astăzi, îndrăznesc la Mila Sa
Și te rog să nu mă lepezi...Domnul te va asculta !"
Și-a grăit atunci Fecioara către bietul osândit :
,, - Pentru marea ta căință, rugăciunea ți-am primit
C-ai urât fărădelegea și ți-ai plâns păcatul greu
Mijloci-voi pentru tine, să te-mpac cu Fiul meu!
Și voi lua de la vrăjmaș și zapisul scris cu sânge,
Facă-ți-se, ție-aceastea, pentru lacrima ce-ți curge!"
Iar când a grăit aceasta s-a cutremurat vicleanul
Și-a strigat la Preacurata să i-l lase pe sărmanul:
,,- O ,tu ,Maică a Luminii să nu-mi faci o nedreptate ,
Nu mi-l lua c-a scris cu sânge să-mi slujească pân' la moarte! "
Îi răspunde atunci Stăpâna: ,, - Ești un mare mincinos !
Însă-ai spus un adevăr, că sunt Maica lui Hristos.
Și voi face azi dreptate, celui ce păcătu-și plânge,
Și voi lua din a ta gheară și zapisul scris cu sânge!"
Bucurie mare-n suflet a simitit omul când, iată,
S-a trezit din vis și parcă, nici nu îi venea să creadă!
Că în mâini ținea zapisul...iute-n foc l-a aruncat
Și slăvind pe Dumnezeu în pustie a plecat.
A ajuns la mari virtuti...cum mai greu ajunge-un om.
Asta-i pildă de pe vremea unui mare Sfânt, Leon !
( după o scriere veche ortodoxă )
( de Eliana Popa)
Povestea un sfânt părinte într-o scriere mai veche,
Că trăia un om bogat ce-n ținut n-avea pereche !
Cheltuia fără măsură pentru pofte păcătoase,
Pentru îndulciri trupești , pentru straiele frumoase .
Și tot aruncând cu banii, poftele mai mult creșteau,
Iar averea lui și banii zi de zi se-mpuținau !
Până se trezi bogatul, într-o zi, sărac lipit
Fără niciun ban in pungă și de oameni părăsit !
Focul patimilor sale incă-l stăpâneau aprinse,
Se-ntreba de unde bani, ca să poată a fi stinse ?
Și se hotărî atunci mistuit de focul lor,
Să pornească-n mare grabă la un mare vrăjitor !
A pornit la drum, săracul , într-o seară...mintenaș,
Dar cel rău îi iese-n cale luând chip de brav ostaș.
Căci pustiu era drumeagul de la marginea pădurii
Și vicleanul îi grăiește cu un râs în colțul gurii :
,, - Eu sunt cel pe care-l cauți ! Și-ți voi da averi și faimă,
Îți voi împlini dorințe , tot ce vrei...însă, ia seamă !
Că-mi vei scrie cu-al tău sânge , dacă vrei să-ți fie bine ,
Că te lepezi de Hristos și că te unești cu mine!"
Și-a făcut cu dracul târgul...n-a mai judecat sărmanul,
Că se leapădă de Domnul și se vinde la vicleanul.
A luat cel rău zapisul și apoi i-a împlinit
Toată pofta lui și voia, precum i-a făgăduit !
Îl urma ca umbra dracul... și-l tot îndemna la rău
La petreceri și oriunde a poftit cu trupul său ..
Dar s-a întâmplat odată ( așa zice-n povestire)
Să zărească pe o stradă o micuță mănăstire !
Și-a văzut nefericitul ( și-a simțit o groază mare)
Că-l privea dintr-o icoană Preacurata Născătoare ..
Și atunci și-a amintit cu durere și regret ,
C-are sufletul vândut pentru traiul cel deșert !
Diavolul, văzând cu teamă ,unde omul s-a oprit,
A scrâșnit din dinți și-ndată cu mânie l-a lovit :
,, - Să nu îndrăznești cumva să privești către Fecioară,
Că pe mulți i-a smuls din gheară-mi și i-a tras din iad afară !
Și de-ai să-mi incalci porunca ,te voi omorî sărmane!
Aruncându-te degrabă, unde-s veșnicele cazne !"
Rău s-a întristat bogatul și a cumpănit in minte,
Să înalțe către Maica rugăciunea lui fierbinte!
Căci pe mulți i-a ajutat și i-a scos din grele patimi.
Și a alergat degrabă cu regrete și cu lacrimi :
,,- Miluiește-mă, Stăpână , izbăvește-mă de rău !
Rupe tu zapisu-n care l-am trădat pe Dumnezeu !
Necuprinsă-ți este mila...vin și eu acum la tine,
Să mă izbăvești de demon ,să-ți pleci ochii și spre mine !"
Clocotea afară, dracul, făcea multă tulburare,
Dar înfricoșat de chipul Prea Curatei Născătoare,
A strigat către bogat ca turbat, cu ciudă multă :
,, - M-a silit să plec, Fecioara ! M-ai trădat...însă ascultă!
Voi păstra zapisu-acesta pân' la Dreapta Judecată !
Vei fi dat în a mea mână și osânda-ți va fi plată !
Că de bunăvoie iată, de Hristos te-ai lepădat,
Judecata Lui e dreaptă pentru toți ce L-au trădat!"
A pierit apoi vicleanul ca un fum din fața porții,
Iar bogatul se ruga și se da de ceasul morții!
Și de marea lui căință se înduioșau și sfinții
Si-ațipi un pic sărmanul ,dar văzu cu ochii minții,
Cum Fecioara maiestuoasă îi grăiește cu mânie :
,, - Tu te-ai lepădat de Domnul ! Sti îmi ceri iertare mie ? "
,, - O, Preasfântă Născătoare,cad în fața ta smerit !
Fiul Tău și Domnul nostru, pentru cin' s-a răstignit ?
A venit pentru tâlhar , pentru orb, pentru lepros.
Și-a murit pe Sfânta Cruce pentru omul păcătos !
Și mărturisesc acum , vai și-amar de capul meu,
Căci mai rău decât aceștia sunt Măicuță Sfântă,eu!
Daca i-a iertat pe-aceștia cu iubirea Sa cea mare,
Când nu te aveau pe tine Maică și Mijlocitoare,
Cu atât mai mult eu ,astăzi, îndrăznesc la Mila Sa
Și te rog să nu mă lepezi...Domnul te va asculta !"
Și-a grăit atunci Fecioara către bietul osândit :
,, - Pentru marea ta căință, rugăciunea ți-am primit
C-ai urât fărădelegea și ți-ai plâns păcatul greu
Mijloci-voi pentru tine, să te-mpac cu Fiul meu!
Și voi lua de la vrăjmaș și zapisul scris cu sânge,
Facă-ți-se, ție-aceastea, pentru lacrima ce-ți curge!"
Iar când a grăit aceasta s-a cutremurat vicleanul
Și-a strigat la Preacurata să i-l lase pe sărmanul:
,,- O ,tu ,Maică a Luminii să nu-mi faci o nedreptate ,
Nu mi-l lua c-a scris cu sânge să-mi slujească pân' la moarte! "
Îi răspunde atunci Stăpâna: ,, - Ești un mare mincinos !
Însă-ai spus un adevăr, că sunt Maica lui Hristos.
Și voi face azi dreptate, celui ce păcătu-și plânge,
Și voi lua din a ta gheară și zapisul scris cu sânge!"
Bucurie mare-n suflet a simitit omul când, iată,
S-a trezit din vis și parcă, nici nu îi venea să creadă!
Că în mâini ținea zapisul...iute-n foc l-a aruncat
Și slăvind pe Dumnezeu în pustie a plecat.
A ajuns la mari virtuti...cum mai greu ajunge-un om.
Asta-i pildă de pe vremea unui mare Sfânt, Leon !
( după o scriere veche ortodoxă )