COLȚUL DE RAI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Cu duh smerit m-apropii iar
De Masa Sfântului Altar,
Sinaiul unde îmi vorbești,
Taborul unde strălucești..

Mă-ntreb cu ce Te-am cucerit
De cinstea asta am primit,
Căci dacă stau și mă gândesc,
Eu nici un bine nu-mi găsesc..

E-atât de liniște acum,
Când lumea încă e pe drum..
Sunt primul înaintea Ta
Și cel din urmă voi pleca.

Puține clipe-mi mai rămân
Și totuși nu încep. Amân..
Respir mirosul de Altar,
E bine.. E frumos.. E har..

Mă simt atât de fericit,
Că timpul parcă s-a oprit..
Coliba mea de pe Tabor
Și îngerii în cer o vor!

I-aud pe oameni uneori
Că spun, văzând vreun câmp cu flori,
Că raiul este pe pământ..
Da, e-n Altarul Tău cel sfânt!

După oftatul meu, pricep
Că Slujba trebuie să-ncep.
Arunc înfiorat un gând
Spre slava ce va fi-n curând,

Când tot acest al păcii loc
Va deveni un rug de foc,
Când, coborând pe heruvimi,
Înconjurat de serafimi,

Atotputernicul Hristos
Va fi slujit de-un păcătos!
Privind cu ochii spre pământ
Zdrobit de Duhul Tău Cel Sfânt,

Nedemn știindu-mă a fi
De harul care va veni,
Te-ntreb, șoptind în gândul meu:
"Iisuse bun, de ce chiar eu"?