Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
"Să ştiţi că lumânarea nu se roagă pentru noi! Ea este numai un simbol.
E în obişnuinţa unora să vină la biserică, să cumpere un mănunchi de lumânări, să le aprindă şi apoi să plece să-şi vadă de treburile lor, cu conştiinţa împăcată că şi-au făcut datoria de creştini.
Asta este o concepţie şi o practică greşită!
Ea îi face pe unii să creadă că la atât se reduce Biserica.
Eu vă repet, lumânarea este simbolul jertfei, al luminii, dar ea nu se roagă în locul nostru. Nu trebuie să ne bizuim pe lumânare!
(Lacrimă şi har – Preotul martir Constantin Sârbu)
E în obişnuinţa unora să vină la biserică, să cumpere un mănunchi de lumânări, să le aprindă şi apoi să plece să-şi vadă de treburile lor, cu conştiinţa împăcată că şi-au făcut datoria de creştini.
Asta este o concepţie şi o practică greşită!
Ea îi face pe unii să creadă că la atât se reduce Biserica.
Eu vă repet, lumânarea este simbolul jertfei, al luminii, dar ea nu se roagă în locul nostru. Nu trebuie să ne bizuim pe lumânare!
(Lacrimă şi har – Preotul martir Constantin Sârbu)