E timpul bun de pocăință,
De plâns domol și de postire..
Să cerem, cei ce-avem credință,
Stăpânului, milostivire
Și pentru noi, și pentru-ai noștri,
Și pentru cei ce ne iubesc,
Și pentru cei ce orbi, săracii,
Credința și-o batjocoresc,
Căci mult se bucură în ceruri
Iisus, Păstorul Cel milos,
Când peste crucea noastră punem
Și crucea altui păcătos!
E timpul numai bun de posturi,
De plâns smerit la spovedanii..
Să ne-'ntărim din nou credința
Citind sau ascultând cazanii,
Căci poate-un pas greșit pe stradă,
Sau poate-o boală, cine știe..,
Când nici prin minte nu ne trece,
Ne vor trimite-'n veșnicie..
Cu rugăciunea cea smerită
Să ținem mijloacele-'ncinse,
Cu fapta bună-'n toată ziua
Să ținem candelele-aprinse,
Iar când târziu în miez de noapte
Va apărea al nostru Mire,
Îl vom întâmpina pe dânsul
Cântând voioși de fericire!
amin