ÎMI AMINTESC ACELE ZILE..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Îmi amintesc de nopți în care mă desfătam privind spre cer
Și îl scrutam cu ochi de vultur, atras de-al Spațiului mister..
A fost o vârstă inocentă, când mă uitam cu interes
La cerul negru plin de stele, da, mă uitam atât de des..

Simțeam că-n ceruri e sfârșitul unui noian de căutări 
Și că acolo sus se află răspunsul multor întrebări..
Mă îmbătam de frumusețe, privind la bolta de azur,
Iar nopțile uitam de mine, privindu-i stelele, vă jur!

Îmi amintesc acele zile de parcă-au fost trăite ieri,
Când coloram cu drag Scriptura, umplând-o de sublinieri..
Eu căutam în Cartea Sfântă versete despre Univers,
Cu hărnicie și migală citindu-i fiecare vers,

Deci Biblia subliniată cu-atâtea linii în culori
Prinsese și mai multă viață, părând o pajiște cu flori!
Și ceea ce subliniasem citeam mereu și reciteam,
Iar nopțile, privind spre ceruri, versetele mi le-aminteam..

De ce mă bucuram atâta, privind spre cerul infinit?..
E simplu: Dumnezeul nostru, de sus, din ceruri a venit,
Iar Tatăl nostru e ÎN CERURI, privindu-ne cu drag pe noi,
Hrănind cu milă tot pământul, udându-l din belșug cu ploi..

Priveam la cer, cât e de mare, și mă gândeam la Dumnezeu,
Că tronul Său cel sfânt e cerul, și mă treceau fiori mereu..
Apoi știam că peste ceruri sunt alte ceruri, casa Lui,
Acolo unde merge lumea ce face voia Domnului..

Din ceruri va veni Stăpânul, din ceruri va veni Iisus,
Acolo e gătit lăcașul, Ierusalimul cel de Sus..
În ceruri este bucurie când oamenii se pocăiesc,
Din ceruri îngerii și sfinții spre oamenii de jos privesc..

Mi-ați înțeles acum plăcerea de a privi atât spre cer?..
Am fost și sunt atras de ceruri, chemat de-al Spațiului mister
Și mult aș vrea ca după moarte să merg la Domnul meu Hristos,
Să-ncep, ca îngerii și sfinții, să îi privesc pe cei de jos!