FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...
de Preot Sorin Croitoru
Nu mă tem de sărăcie, că-s sărac de când mă știu
Și cum merge lumea asta, prea bogat nici n-o să fiu..
Nu mă tem de bogăție, că și Iov a fost bogat,
Dar le stăpânea pe toate, miluind neîncetat..
Sincer, nu mă tem de boală, știu că merit s-o-ncasez,
Fiindcă trupul ăsta tânăr nu prea pot să îl dresez..
Las' să treacă prin canoane, să mai rabde și dureri
Ca să uite ce-i plăcerea iubitorul de plăceri!..
Nu mă tem de bârfa lumii, fiindcă am bârfit și eu,
Deci nu-i cazul să mă supăr că-s bârfit la rândul meu.
După cum și Domnul zice, când cu spada vei lovi,
Nu te-așteaptă zile bune, căci de spadă vei pieri!
Nu mă tem de umilințe, mai degrabă le aștept,
Să slăvești un om ca tine, nu prea mi se pare drept..
Cade-se a bea paharul umilinței de-orice fel,
Ca să scape bietul suflet de mândria cea din el!
Toată slava se cuvine numai Domnului Iisus,
Care pentru viața noastră, pân' la moarte S-a supus..
De aceea las' să vină peste mine umiliri,
Ca să înțeleg mai bine Taina marii Lui iubiri!
Nu mă tem să pierd pe nimeni, fiindcă nimeni nu-i pierdut:
Sufletul în Rai se duce, dacă-n Domnul a crezut,
Iar de a trăit degeaba, necrezând în Dumnezeu,
Chiar 'nainte ca să moară, vrednic e de plânsul meu!
Dacă vreți să știți cu toții care frici mă stăpânesc,
O să-mi calc acum pe suflet și-o să vi le povestesc..
Mult mi-e teamă că în suflet, undeva într-un ungher,
Și-a făcut cuibar păcatul, depărtându-mă de Cer..
Fiindcă ce avem în suflet știe numai Dumnezeu,
Ca să se strecoare-acolo, pentru diavol nu e greu..
Nu vedeți că lumea-i plină de-ngâmfați și de zgârciți?..
Desfrânarea ne doboară, despre clevetire știți..
Toți ne credem fără pată, toți dăm sfaturi "de folos",
Oare-nțelepciunea noastră chiar Îi place lui Hristos?..
Patima atunci se vede, când o zgândărești puțin:
La jignire se revarsă râuri, râuri de venin!
"Cum adică să-și permită, știe ăsta cine-s EU"??
(Te slăvești pe tine însuți, ai uitat de Dumnezeu..)
Dacă nu-i mândrie-n tine, în jigniri rămâi senin,
Fiindcă nu te afectează vorba plină de pelin..
Tot la fel cu desfrânarea.. Când O vezi, sau când ÎL vezi,
Tremuri tot de-atâta poftă, te-nroșești și salivezi..
Dacă însă de iubirea de argint ești stăpânit,
Când îți cere câte unul, tu te simți.. profund jignit!
De aceea teamă-mi este și mă trec preareci fiori
Când mai cad așa, pe gânduri, ca tot omul uneori
Și mă-ntreb cu întristare de mi-e sufletul curat,
Ca să pot ședea la Cina Fiului de Împărat..
amin
Nu mă tem de sărăcie, că-s sărac de când mă știu
Și cum merge lumea asta, prea bogat nici n-o să fiu..
Nu mă tem de bogăție, că și Iov a fost bogat,
Dar le stăpânea pe toate, miluind neîncetat..
Sincer, nu mă tem de boală, știu că merit s-o-ncasez,
Fiindcă trupul ăsta tânăr nu prea pot să îl dresez..
Las' să treacă prin canoane, să mai rabde și dureri
Ca să uite ce-i plăcerea iubitorul de plăceri!..
Nu mă tem de bârfa lumii, fiindcă am bârfit și eu,
Deci nu-i cazul să mă supăr că-s bârfit la rândul meu.
După cum și Domnul zice, când cu spada vei lovi,
Nu te-așteaptă zile bune, căci de spadă vei pieri!
Nu mă tem de umilințe, mai degrabă le aștept,
Să slăvești un om ca tine, nu prea mi se pare drept..
Cade-se a bea paharul umilinței de-orice fel,
Ca să scape bietul suflet de mândria cea din el!
Toată slava se cuvine numai Domnului Iisus,
Care pentru viața noastră, pân' la moarte S-a supus..
De aceea las' să vină peste mine umiliri,
Ca să înțeleg mai bine Taina marii Lui iubiri!
Nu mă tem să pierd pe nimeni, fiindcă nimeni nu-i pierdut:
Sufletul în Rai se duce, dacă-n Domnul a crezut,
Iar de a trăit degeaba, necrezând în Dumnezeu,
Chiar 'nainte ca să moară, vrednic e de plânsul meu!
Dacă vreți să știți cu toții care frici mă stăpânesc,
O să-mi calc acum pe suflet și-o să vi le povestesc..
Mult mi-e teamă că în suflet, undeva într-un ungher,
Și-a făcut cuibar păcatul, depărtându-mă de Cer..
Fiindcă ce avem în suflet știe numai Dumnezeu,
Ca să se strecoare-acolo, pentru diavol nu e greu..
Nu vedeți că lumea-i plină de-ngâmfați și de zgârciți?..
Desfrânarea ne doboară, despre clevetire știți..
Toți ne credem fără pată, toți dăm sfaturi "de folos",
Oare-nțelepciunea noastră chiar Îi place lui Hristos?..
Patima atunci se vede, când o zgândărești puțin:
La jignire se revarsă râuri, râuri de venin!
"Cum adică să-și permită, știe ăsta cine-s EU"??
(Te slăvești pe tine însuți, ai uitat de Dumnezeu..)
Dacă nu-i mândrie-n tine, în jigniri rămâi senin,
Fiindcă nu te afectează vorba plină de pelin..
Tot la fel cu desfrânarea.. Când O vezi, sau când ÎL vezi,
Tremuri tot de-atâta poftă, te-nroșești și salivezi..
Dacă însă de iubirea de argint ești stăpânit,
Când îți cere câte unul, tu te simți.. profund jignit!
De aceea teamă-mi este și mă trec preareci fiori
Când mai cad așa, pe gânduri, ca tot omul uneori
Și mă-ntreb cu întristare de mi-e sufletul curat,
Ca să pot ședea la Cina Fiului de Împărat..
amin